Cred că mulţi părinţi au cumpărat calculatoare copiilor „pentru şcoală” sau „pentru referate” şi s-au trezit cu tone de jocuri în ele de care copiii lor doar cu mare scandal se mai dezlipesc. Jocurile pe calculator încurcă calculele în multe case din România şi produc mare iritare şi ceartă în unele familii. Pe de o parte părinţii nu pricep nici în ruptul capului, de ce aleargă ăia pe acolo prin ecran, de ce se împuşcă sau se omoară iar copiii nu concep cum de au „părinţi aşa de încuiaţi şi nasoli”. Situaţia asta generează multă multă frustrare şi conflict şi situaţia nu pare a se linişti nici măcar odată cu trecerea vremii, ba dimpotrivă.
În momentul în care un copil ia contact cu jocurile pe calculator viaţa lui se schimbă major. Dorinţa de a controla personajele creşte vertiginos, efectele vizuale multiple face pe acesta să „se conecteze” cu jocul şi să se simtă precum personajul. Principiul recompenselor disproporţionate pe care jocurile îl oferă este cel mai rapid mod de a instala o dependenţă şi în jocuri acesta este prezent. Copiii efectiv se transpun şi „se fac una” cu computerul.
