A fost o perioadă destul de lungă în care nu am mai scris pe filele din jurnal. După cum unii din voi au estimat prin mesajele care au ajuns la mine, nu a fost o perioadă tocmai bună. Nu a fost bună în sensul uzual al cuvântului, pentru că, efectele ei, sunt bune pentru mine și familia mea. A fost nevoie de o criză personală, ca să pot vedea mai clar anumite aspecte, să prețuiesc ce am și să renunț și mai mult la formalisme și șabloane care nu îmi erau de folos.
A fost o perioadă de mari frământări și de intense așteptări. Am văzut și nimicnicia mea și zădărnicia încrederii în oameni. Am văzut că am greșit mult, dar am văzut și binecuvântarea iertării lui Dumnezeu. Mi-am observat o mare parte a greșelilor din viața mea, dar am observat și un nou parcurs desenându-se pe harta vieții mele. A fost o perioadă de frustrare, generată de neputința mea de a mă rupe de tot ce înseamnă slujirea sistemelor omenești, dar și o perioadă de energizare, pentru pus în aplicare deciziile privitoare la viitor. Îmi dau seama că am greșit mult în anumite aspecte ale vieții și greșelile mele majore, au fost făcute din cauze pur personale, dar și din dorința de a nu supăra oamenii din jurul meu. Îmi dau seama că pentru lucrări omenești, am sacrificat prea mult familia și în același timp, m-am surprins slujind în situații neconforme. Am realizat clar că prima misiune duhovnicească a unui bărbat căsătorit este să placă soției (la fel e și invers), nu să facă zeci de slujiri în biserică. Cele din biserică vor fi primite doar dacă prima este realizată.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
