După cum ştiţi, foarte rar public ceva ce nu e scris de mine. Povestea asta însă mi se pare excepţională. E de luat aminte. Sursa e specificată în final.
“În momentul ăsta aş da orice să fiu altcineva.” spuse Meo şi trânti paharul gol pe tejgheaua murdară.
Era sfârşitul unei zile infernale. În dimineaţa acelei zile romanul său fusese respins şi de ultima editură din ţară. Apoi primise un mesaj de la soţia lui prin care îi spunea că îl va părăsi.
Şi ca un făcut, la întoarcere spre casă maşina lui cedase în acest cartier mărginaş. Să uite de necazuri într-o bodegă uitată de lume era următorul pas logic.
“Dacă ţi-aş spune că ai putea fi oricine vrei tu, de fapt două persoane diferite?” răsună o voce spartă în stânga lui.
Omul care vorbise era scund, slăbănog şi avea o faţă prelungă care aducea cu botul unui viezure.
“Văd că eşti interesat” continuă repede viezurele, “şeful meu caută oameni să testeze o nouă invenţie.. un cip pe care îl montezi în spatele urechii şi care îţi schimbă temporar trăsăturile faciale. Pe scurt.. vei putea fi oricine vrei tu pentru o zi”
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
