În ultimii ani omenirea a ales calea individualităţii în locul celei unitare ceea ce a dus la o creştere a ratei introverţilor, la noi obiceiuri şi practici care se desfăşoară individual, la achiziţionarea de tot felul de obiecte şi accesorii care să „ţină companie” în casă. Nu cred să s-au vândut vreodată mai multe animale de companie, mai multe calculatoare şi televizoare. Faptul că stăm mai mult în casă arată că avem mari deficienţe de relaţionare.
„Statul în casă” cu tot ce trebuie alături, dezvoltă foarte bine egoismul şi însoţirea calculatorului şi a televizorului „în statul acesta” ne modifică percepţia despre realitate. Când ieşim în societate vom avea tendinţa să ne comportăm precum vedetele pe care la urmărim. Acestea transmit o imagine puternic erotizată ca să nu zic mai mult, în consecinţă vom avea tendinţa de a transmite acelaşi mesaj. Este cred, o stare foarte întâlnită în România. În Belgia de exemplu nu am văzut astfel de comportamente decât foarte foarte rar şi atunci erau români în cadru. Când apărea „vreuna de a noastră” toată strada se uita ca la urs, unii marocani mă întrebau: la voi toate femeile sunt aşa? Cum adică? Păi toate se poartă de parcă ar umbla pe covorul roşu? Mare dreptate avea marocanul de la băcănie. Ne purtăm adesea de parcă am fi mari vedete. Împrumutăm din accesoriile lor, din hainele lor, din comportamentele lor şi din aerele lor. Diferenţa e că ei fac asta că au covorul roşu sub tălpi şi sute de „bliţuri” împrejur. De aia e bine să te uiţi pe unde mergi măcar din când în când şi să mai dai ochelarii la o parte să realizezi că totuşi e asfalt nu covor sub tălpi.
