În ultimii ani omenirea a ales calea individualităţii în locul celei unitare ceea ce a dus la o creştere a ratei introverţilor, la noi obiceiuri şi practici care se desfăşoară individual, la achiziţionarea de tot felul de obiecte şi accesorii care să „ţină companie” în casă. Nu cred să s-au vândut vreodată mai multe animale de companie, mai multe calculatoare şi televizoare. Faptul că stăm mai mult în casă arată că avem mari deficienţe de relaţionare.
„Statul în casă” cu tot ce trebuie alături, dezvoltă foarte bine egoismul şi însoţirea calculatorului şi a televizorului „în statul acesta” ne modifică percepţia despre realitate. Când ieşim în societate vom avea tendinţa să ne comportăm precum vedetele pe care la urmărim. Acestea transmit o imagine puternic erotizată ca să nu zic mai mult, în consecinţă vom avea tendinţa de a transmite acelaşi mesaj. Este cred, o stare foarte întâlnită în România. În Belgia de exemplu nu am văzut astfel de comportamente decât foarte foarte rar şi atunci erau români în cadru. Când apărea „vreuna de a noastră” toată strada se uita ca la urs, unii marocani mă întrebau: la voi toate femeile sunt aşa? Cum adică? Păi toate se poartă de parcă ar umbla pe covorul roşu? Mare dreptate avea marocanul de la băcănie. Ne purtăm adesea de parcă am fi mari vedete. Împrumutăm din accesoriile lor, din hainele lor, din comportamentele lor şi din aerele lor. Diferenţa e că ei fac asta că au covorul roşu sub tălpi şi sute de „bliţuri” împrejur. De aia e bine să te uiţi pe unde mergi măcar din când în când şi să mai dai ochelarii la o parte să realizezi că totuşi e asfalt nu covor sub tălpi.
Imaginea transmisă de „vedete” trebuie să fie una foarte excitantă, incitantă, provocatoare, scandaloasă dacă e nevoie. Ele trăiesc din atenţia publicului, dacă nu au parte de aceasta li se duce pâinea de la gură. Noi preluăm comportamentele lor adesea fără să realizăm că nu ne plăteşte nimeni să fim „macho” sau „vampe” ci plătim noi pentru asta şi plătim scump.
Credem că, un astfel de a fi, ne-ar aduce aprecierea celorlalţi, iubirea lor şi credem că adăugăm stimă de sine dar ne înşelăm amarnic. Cu cât apar mai multe „proptele” la o persoană (genţi, accesorii, pantofi ca ai lui…., bijuterii ca…., tricouri marca…., frizură ca…., ) cu atât se arată mai tare golul din interior şi lipsa stimei de sine. Suntem păcăliţi oameni buni, suntem amăgiţi, suntem desfiinţaţi ca persoane, suntem goliţi de noi şi umpluţi cu gunoaie. Ajungem să credem că o imagine puternic sexualizată ne va aduce apreciere, ajungem să credem că făcând sex suntem iubiţi sau iubim, ajungem să ne purtăm ca obiecte sexuale, aproape totul se învârte în relaţii din ce în ce mai tare în jurul sexului. Am fost reprogramaţi, un virus ne-a virusat sistemele şi valorile şi asta ne deprimă extraordinar de tare.
Tot mai mulţi şi mai multe consumatoare de pornografie. Filme în care actorii, femei şi bărbaţi, apar foarte, foarte fericiţi. Sunt filmaţi şi prezentaţi ca oameni care găsesc iubirea şi semnificaţia în sex şi suntem păcăliţi (aproape irevocabil) să gândim că sexul aduce fericire, că sexul este calea spre fericire şi fericirea tuturor oamenilor. Pentru că avem o asemenea imagine ne comportăm în consecinţă.
Mai grav este că şi creştinii împrumută asemenea comportamente chinuindu-se singuri. Fetele sunt tot mai „vedete”, băieţii tot mai „actori” din zi în zi. Nu realizează că „se străpung singuri cu o mulţime de chinuri” îmbrăcându-se provocator. Băieţii au haine tot mai mulate si mai decoltate (pfuuu, credeam ca asta e treabă feminină dar na…) fetele şi mai decoltate şi mulate. Se cumpără haine de anumite mărci, ochelari ca ai lui…. se împrumută coafuri şi frizuri de vedete etc. Se transmite chiar şi între creştini o imagine puternic încărcată de erotism si senzualitate şi astfel devin un chin unii pentru ceilalţi şi nu un ajutor şi o completare ca un trup. Ca să nu mai spun de vorbele rostite, aluziile făcute, privirile bine plasate, statusurile cu 10 înţelesuri şi pozele foarte … grăitoare.
Aud din ce în ce mai des de tineri si tinere din mediul creştin care „trăiesc împreună” fără a fi căsătoriţi şi asta „sub nasul” şi de cele mai multe ori în casa părinţilor. Oameni buni… unde căutăm iubirea? Unde căutăm dragostea? E otrăvitoare cupa de dragoste pe care ne-o întinde lumea! Nu ne umple, nu ne satisface ci ne goleşte cu fiecare experienţă. Noi avem nevoie de dragoste curată, avem nevoie de dragoste adevărată, asta vine doar din Dumnezeu direct sau prin oameni ai lui Dumnezeu. Sexul nu înseamnă dragoste, sexul în contextul acesta e marea amăgire şi va deveni marea dezamăgire.
Dragii mei nu e o critică scrierea asta, nu vreau să acuz pe nimeni, vreau doar să vă atrag atenţia că oamenii cu asemenea comportamente caută dragoste, apreciere, semnificaţie. Comportamentele acestea spun despre lipsele omului din interior. Comportamente ca acestea ar trebuie să fie semnale de alarmă că în interior ceva nu e bine. Relaţiile sexualizate sunt foarte periculoase pentru oameni şi nu doar că îi fac să trăiască mari dezamăgiri şi să intre repede în depresii dar îi şi otrăveşte.
Singura sursă de dragoste, iubire, semnificaţie nepoluată, necontaminată este Hristos. Nu vreau să par fanatic religios dar în altă parte decât la Hristos nu vom înţelege niciodată ce e aia dragoste reală, autentică, curată. Acolo dragostea umple, repară, vindecă, restaurează. Dragostea lui Hristos e viaţă, vigoare, linişte, bucurie, pace. Dragostea asta e ceea ce ne lipseşte.
Ce mesaj transmiţi tu? Ce mesaj transmite îmbrăcămintea ta? Vorbele tale? Purtarea ta?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.