Slujire cu cântec (II)

Ieri doar am zgâriat puţin pe coaja problemei, astăzi cred că nu voi reuşi mai mult decât o nouă zgârietură, dar măcar să-mi pun întrebări îmi permit, dacă voi afla şi răspunsuri vom vedea.

Slujirea în conceptul larg, popular este egală cu implicarea în activităţile bisericii deşi nu e corect denumită cred eu. Însă toţi care fac ceva pe la biserică sau pentru aceasta pretind că slujesc. Dacă am privi în alte religii vom vedea că slujirea are de a face doar cu slujbele religioase oficiate de un „şcolit” în domeniu. La noi la pocăiţi, probabil pe baza versetului din FA 6:2 Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. Oamenii numesc slujire cam tot ce se face în cadrul programelor sau extra programelor bisericii.

În mod normal, la o funcţionare corectă a trupului pe principiul trupului, fiecare ar trebui să-şi aducă aportul prin puţina sa implicare. În asemenea situaţie, puţine ar fi cazurile in care unii ar trebui „să pice în nas” de la osteneală cum există cazuri acum. Dacă am funcţiona pe principiile lăsate de Dumnezeu, ecuaţia deja ar avea rezolvare. Din păcate nu este aşa, din păcate „slujitori” sunt tot mai puţini şi tot mai puţin pregătiţi şi chemaţi la asta.

Citește mai mult

Slujire cu cântec (I)

De ceva vreme mă preocupă intens gânduri legate de slujirea în biserică. Unele sunt de la mine pentru că mă confrunt cu anumite aspecte, altele sunt de la clienţii care vin la consiliere, iar despre unele am auzit doar sau le intuiesc.  Per ansamblu este vorba despre slujirea în biserică pe care o facem unii din noi bărbaţii şi despre situaţia pe care o lăsăm acasă când plecăm în slujire. E vorba şi de relaţia de zi cu zi cu soţia dar şi de frustrarea pe care o generăm uneori când plecăm deşi ea ar dori să nu plecăm.

Angajarea în slujire este o decizie majoră în viaţa omului şi de multe ori ea se produce doar cu vremea nu printr-o analiză serioasă. Unii au apucat să citească psalmi prin biserică  de copii şi  tot s-au dus… fără a exista un moment al analizei şi dedicării în slujire în mod deplin conştient. Între timp s-au căsătorit însă pentru că erau pe linia asta i-au dat înainte, că na, are onoare sora să ia un predicator de bărbat. Nu toate femeile îşi doresc însă ca soţul lor să slujească sau să predice, unele ştiu asta dinainte de nuntă, altora nu le convine după aceea. Slujirea înseamnă timp mai puţin acasă cu nevasta şi copiii şi nu toate soţiile sunt foarte indulgente la capitolul acesta.

Săptămâna trecută am vizitat un frate care îmi este drag tare dar care e spre sfârşitul alergării, deci şi  a slujirii şi am discutat despre slujire, despre oameni care slujesc şi despre dedicarea slujitorilor. Printre altele a spus ceva de genul: „Pe mine soţia nu m-a oprit niciodată să mă duc. Dacă a trebuit să plec la 2 noaptea am plecat fără să mă oprească.” Avea lacrimi în ochi când spunea asta şi se vedea recunoştinţa pe care o purta soţiei pentru asta. Mie mi-a dat de gândit şi de vreo săptămână o tot frământ să găsesc o poziţie corectă.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.