Meci în biserica locală

Că nu îmi place fotbalul nu mai e o noutate pentru mulți. Nu îmi place și pace, nici să privesc, nici să joc, nici să urmăresc clasamente și scoruri.  Asta cred că mi se trage de la o logică a profesoarei de matematică din generală, doamna Ștefănescu, care zicea: „măi, nu înțeleg fotbalul acesta unde 22 de oameni fug după o minge și când o prind îi dau iar șuturi și mai fug o dată și iar și iar până îi ia amețeala.” Ei, de elev bun ce am fost logica asta s-a prins de mine se pare. Tentative de a juca fotbal am doar vreo 5 în toată viața una din ele fiind un răsunător eșec.

Trecând peste logica mea privitoare la fotbal, așa văd din păcate viața unei biserici legaliste și faptul că am întâlnit-o iar exprimată de McCallum mă face să o exprim. O mână de oameni alergând pe teren cu o disperată nevoie de odihnă și mii de oameni în tribune cu nevoie disperată să facă ceva mișcare. Situația asta face ca bisericile să aibă tot mai mult personal plătit iar membrii să fie tot mai pretențioși.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Ce ai în mână?

Continui azi scrierea mea, prin care îmi doresc să provoc oamenii de bună credință la acțiune. Cred că noi, cei care declarăm că suntem ai Domnului, avem datoria să ne comportăm precum Mântuitorul, așa cum ne-a arătat El în timpul vieții Sale pe pământ, adică să slujim oamenii pentru a le arăta prin asta dragostea.

Și ieri, am scris despre disponibilitate și cum cu această disponibilitate, Dumnezeu poate face lucrări nebănuite. Azi, iar scriu despre această situație. De ce? Pentru că trebuie să vedem din exemple concrete, că nu trebuie să ne bazăm pe putințele sau ceea ce deținem noi, ci pe Dumnezeu.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Slujire cu cântec (II)

Ieri doar am zgâriat puţin pe coaja problemei, astăzi cred că nu voi reuşi mai mult decât o nouă zgârietură, dar măcar să-mi pun întrebări îmi permit, dacă voi afla şi răspunsuri vom vedea.

Slujirea în conceptul larg, popular este egală cu implicarea în activităţile bisericii deşi nu e corect denumită cred eu. Însă toţi care fac ceva pe la biserică sau pentru aceasta pretind că slujesc. Dacă am privi în alte religii vom vedea că slujirea are de a face doar cu slujbele religioase oficiate de un „şcolit” în domeniu. La noi la pocăiţi, probabil pe baza versetului din FA 6:2 Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. Oamenii numesc slujire cam tot ce se face în cadrul programelor sau extra programelor bisericii.

În mod normal, la o funcţionare corectă a trupului pe principiul trupului, fiecare ar trebui să-şi aducă aportul prin puţina sa implicare. În asemenea situaţie, puţine ar fi cazurile in care unii ar trebui „să pice în nas” de la osteneală cum există cazuri acum. Dacă am funcţiona pe principiile lăsate de Dumnezeu, ecuaţia deja ar avea rezolvare. Din păcate nu este aşa, din păcate „slujitori” sunt tot mai puţini şi tot mai puţin pregătiţi şi chemaţi la asta.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Slujire cu cântec (I)

De ceva vreme mă preocupă intens gânduri legate de slujirea în biserică. Unele sunt de la mine pentru că mă confrunt cu anumite aspecte, altele sunt de la clienţii care vin la consiliere, iar despre unele am auzit doar sau le intuiesc.  Per ansamblu este vorba despre slujirea în biserică pe care o facem unii din noi bărbaţii şi despre situaţia pe care o lăsăm acasă când plecăm în slujire. E vorba şi de relaţia de zi cu zi cu soţia dar şi de frustrarea pe care o generăm uneori când plecăm deşi ea ar dori să nu plecăm.

Angajarea în slujire este o decizie majoră în viaţa omului şi de multe ori ea se produce doar cu vremea nu printr-o analiză serioasă. Unii au apucat să citească psalmi prin biserică  de copii şi  tot s-au dus… fără a exista un moment al analizei şi dedicării în slujire în mod deplin conştient. Între timp s-au căsătorit însă pentru că erau pe linia asta i-au dat înainte, că na, are onoare sora să ia un predicator de bărbat. Nu toate femeile îşi doresc însă ca soţul lor să slujească sau să predice, unele ştiu asta dinainte de nuntă, altora nu le convine după aceea. Slujirea înseamnă timp mai puţin acasă cu nevasta şi copiii şi nu toate soţiile sunt foarte indulgente la capitolul acesta.

Săptămâna trecută am vizitat un frate care îmi este drag tare dar care e spre sfârşitul alergării, deci şi  a slujirii şi am discutat despre slujire, despre oameni care slujesc şi despre dedicarea slujitorilor. Printre altele a spus ceva de genul: „Pe mine soţia nu m-a oprit niciodată să mă duc. Dacă a trebuit să plec la 2 noaptea am plecat fără să mă oprească.” Avea lacrimi în ochi când spunea asta şi se vedea recunoştinţa pe care o purta soţiei pentru asta. Mie mi-a dat de gândit şi de vreo săptămână o tot frământ să găsesc o poziţie corectă.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Când suntem pregătiţi

Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus. Exod 4:12

Am avut ieri, în urma examinării unei noi grupe de consilieri creştini la Bucureşti, o discuţie cu persoane care au terminat cursul de consiliere în care oamenii puneau problema justă: Totuşi de unde ştiu când sunt pregătit să fac o astfel de lucrare? Întrebarea lor a stârnit şi în mine reacţii şi încerc să aştern în cuvinte gândurile pe care le am acum.

Multe lucrări la care suntem provocaţi sunt noutăţi pentru noi. Dacă am fi provocaţi la o lucrare în sfera noastră de abilităţi, studii, experienţe nu ar fi foarte greu pentru noi să depistăm momentul în care suntem suficient de bine pregătiţi să lucrăm dar pentru că unele din lucrări sunt în altă sferă decât cea pe care suntem formaţi ne punem întrebarea când e momentul acela. Să lucrezi pentru oameni e o mare provocare, să lucrezi pentru Dumnezeu e o mare responsabilitate dar să lucrezi pentru Dumnezeu cu oamenii e o chemare imensă încărcată de responsabilitate. Întrebările referitoare la pregătirea noastră şi momentul potrivit sunt în consecinţă, juste.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Bărbații destoinici

Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. Exod 18:21

Versetul de  mai sus este scris în contextul în care Moise trebuia să delege sarcini altora, era obosit, era extenuat și socrul său îl învață să procedeze înțelept punând din sarcina sa cu înțelepciune pe umerii mai multor bărbați destoinici. În acest fel povara avea să fie distribuită și implicit mult mai ușor de dus pentru fiecare din ei.

Recomandarea era să găsească oameni destoinici. Ca să fii folosit în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fii destoinic. Destoinic înseamnă conform DEX: vrednic, merituos, isteț, îndemânatic, capabil, competent. Să fii destoinic nu înseamnă deloc să fii isteț cu „șmecherie” ci din contră. Destoinic în lucrarea lui Dumnezeu (nu mă refer doar la slujirea din biserică) înseamnă șă știi ce trebuie să faci, să vrei să faci și să duci la bun sfârșit. Să se poată baza pe tine cineva să îți dea o sarcină cu convingerea că odată acceptată ea va fi finalizată. Despre tinerii din Babilon biblia spune că erau cei mai destoinici dintre toți: Daniel 1:19  Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Slujirea în smerenie

S’a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S’a încins cu el. Apoi a turnat apă într’un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Ioan 13:4

Mare motiv de dispută între unii membri ai bisericilor referitor la ce inseamnă să slujești, dispute se iscă și între membrii confesiunilor care au slujitori plătiți și cei ai confesiunilor care nu au slujitori plătiți. Dacă e slujitor mai este plătit? Dacă e plătit se mai poate numi slujitor? O mulțime de întrebări au oamenii și tot atâtea motive de conflict în cuvinte.

Ce face slujitorul? Este un fel de lider sau este cineva de care toată biserica se folosește când are nevoie? Domnul Isus când spală picioarele ucenicilor se află în ambele stări relatate mai sus. Petru refuză pentru că îl vedea ca pe „Hristosul lui Dumnezeu!” dar Domnul Isus le arată că pentru a fi cel mai mare trebuie să îi slujești pe toți.

Ce concepție diferită față de filosofia lumii în care trăim. Astăzi ești cel mai mare dacă ești slujit de cât mai mulți, dacă ai în subordine mulți oameni dacă îți faci un renume și dacă ai relații iar Domnul Isus propagă o învățătură măcar ciudată: Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru și vorbea de cercul ucenicilor nu de faptul că oamenii trebuie să le slujească .

Domnul Isus spune scriptura că: S’a smerit şi S’a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce. Atât de multă smerenie și asculare….

Ce învățăm de aici?

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.