Din fericire toți suntem diferiți spune sloganul de care aminteam ieri. Oare cât mai este de real sau la ce aspecte? Este adevărat că Dumnezeu ne-a făcut diferiți și acesta trebuie să fie argumentul că El e tare creativ, dar și unul din motivele pentru care viața nu e monotonă și robotizată. De ce s-a complicat Dumnezeu sa ne facă diferiți nu știu, dar mă bucur că a făcut-o. Baiul mare e că există totuși cineva care nu se bucură de asta. Cineva care vrea să conducă lumea asta și are nevoie ca toți să putem fi manevrați dintr-un singur punct. Există cineva care ne vrea pe toți la fel, cineva care nu are creativitate pentru că nu a creat nimic.
Diferențele dintre noi sunt un motiv extraordinar de bucurie dacă stăm să medităm. Putem să interacționăm și să comunicăm. Ce ar însemna dacă fiind toți la fel nu am avea ce să discutăm pentru că toate lucrurile ne-ar fi comune, ce ar însemna dacă toți am arăta la fel, am colora la fel, am râde la fel, am desena la fel, am trăi la fel. Ar fi foarte deprimant. Diferențele dintre noi sunt unul din aspectele care dau farmec vieții. Ciudățeniile unora dintre noi sunt dacă vreți sarea și piperul din viață la anumite aspecte. E nevoie și de ciudați de oameni cărora să li se spună: Măi, tu nu ești normal.