Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda. 1 Corinteni 10:12
Mare lucru este să stai în picioare. Dacă fizic ne-am obișnuit pentru că am învățat de mici să facem asta, spiritual lucrurile sunt mult mai instabile, seamănă puțin cu situașia celor care fac surf. Maturizarea spirituală înseamnă și dobândirea abilității de a sta drepți în fața ispitelor și a provocărilor. În același timp nu putem învăța să stăm în picioare spiritual fără ca mai întâi să umblăm în genunchi la fel cum nici de copii nu mergem direct în picioare fără să rupem pantalonașii în genunchi. Nici nu putem învăța să stăm în picioare fără să cădem. De multe ori picăm dar Dumnezeu e bun și ne ridică. Important este dragii mei ca odată cu trecerea timpului eu să cad mai puțin și mai puțin.
O întâmplare vorbește despre prietenia dintre o broscuță si două rățuște. S-au împrietenit pe o baltă si prietenia lor s-a întărit și maturizat odată cu creșterea lor și așa rățuștele au devenit rațe mari și broscuța un broscoi. După o vreme balta lor a scăzut foarte mult și avea să sece de tot după cum se vedea așa că s-au sfătuit să zboare rațele să găsească altă baltă să meargă acolo.
S-au întors rațele victorioase, găsiseră o baltă mare și sigură dar aveau o problemă, era mare distanța până la ea și broscoiul nu avea cum ajunge la ea. După ce au meditat îndelung broscoiului i-a venit o idee. Rațele să ia o nuia in cioc una de o parte și una de cealată parte iar broscoiul să se prindă cu gura de ea și așa să fie transportat până acolo. Zis și făcut. Au apucat rațele nuiaua broasca s-a prins cu gura de ea și au pornit la drum.
De jos un țăran vede toată această scenă și excalmă: – Uite mă ce rațe inteligente, ce idee le-a venit! dar broscoiul știind că fusese ideia lui a simțit nevoie să intervină să spună cine era de fapt inteligentul acolo. A apucat doar să deschidă gura și deja rațele se depărtau iute de el, era în cădere liberă.
De câte ori din dorința de a ne scoate dreptatea deschidem gura în fața ispitei de a vorbi și greșim. Spune scriptura că cine reușește să e mare om. E una din cele mai mari ispite pe care le putem avea ca și oameni folosirea incorectă a limbii.
Ce lucru de admirat e să vezi oameni care stau drepși în fața ispiteor, care nu cedează ci se oțelesc tot mai tare când bat vânturile. Doamne te rog ajută-mă să stau în picioare, să învăț să stau în picioare.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.