Viaţa redusă la esenţă

„Cea mai bună zi din viaţa ta este aceea în care decizi că viaţa ta îţi aparţine ţie. Fără scuze şi pretexte.Fără cineva pe care să  te poţi sprijini , baza sau pe care să-l poţi acuza. Darul este al tău – este o uimitoare călătorie – şi numai tu eşti responsabil pentru ceea ce trăieşti. Aceasta este ziua în care viaţa începe cu adevărat.”  Bob Moawad

Scriam ieri despre o viaţă dualistă şi despre faptul că este extraordinar de greu să trăieşti „la dublu” şi pe deasupra mai este şi un păcat faţă de divinitate. Astăzi încerc să meditez la modul în care ne putem trăi „viaţa redusă la esenţă” adică doar viaţa noastră.

Să îţi asumi viaţa aşa cum este ea nu este o treabă uşoară ci una extraordinar de grea. Să reuşeşti să fii independent de sistemele lumii în care trăieşti fie că sunt politice, sociale, culturale sau religioase este iarăşi un demers care apare ca fiind imposibil. Totuşi omul ca să-şi poată trăi viaţa sa va trebui să se separe de toate acestea şi  singura sa raportare şi dependenţă să fie faţă de divinitate, faţă de Dumnezeu.

În acest moment vrând-nevrând suntem dependenţi de sisteme omeneşti. Unele din ele sunt brutale, forţate altele sunt mai blânde şi acceptate. Unele ne sunt impuse, altele le alegem noi (liberi cică). Unele sunt dictatoriale iar altele oferă o libertate mai mare de mişcare dar doar în limitele lor. Este un fel de robie modernă, nu un sclavagism aşa cum îl ştim noi din vechime ci unul pe care îl acceptăm. Ajungem astfel să trăim o viaţă impusă, trasată şi desenată de alţii, de sisteme, religii, partide, corporaţii etc. Si ne mai mirăm că nu mai simţim că trăim, că nu avem satisfacţii în viaţă!

Pentru a reduce viaţa la esenţa ei ar trebui să avem capacitatea de a ne scutura de toate sistemele şi formările acestora care ne stau agăţate în mintea noastră lucru care este posibil doar dacă suntem gata să ne asumăm viaţa noastră aşa cum este ea şi în plus să ne asumăm lipsa ajutorului oamenilor si a sistemelor din care aceştia fac parte. Foarte greu ar fi acum să renunţăm la companiile de telefonie, internet, gaze, apă, electricitate, la administraţia locală sau cea centrală, la şcoli, sisteme de sănătate, asigurări etc. O ieşire din aceste sisteme ar fi sigur subiect de televiziune şi presă şi totuşi există oameni care au avut tăria să facă asta şi au putut renunţa la majoritatea sistemelor dar nu la toate.

Totuşi care este calea de eliberare de sisteme şi de modul de viaţă impuse de acestea? Noi oamenii căutăm prin natura noastră o cale mai uşoară şi nu este de condamnat asta. O cale mai uşoară există şi vreau să vă spun despre ea în câteva cuvinte.

Avem nevoie de un Eliberator. Avem nevoie de cineva care să aibă puterea să ne transforme sau să ne schimbe mintea în aşa fel încât să putem trăi liberi chiar dacă traiul îl ducem în mijlocul sistemelor lumii. Avem nevoie de o transformare şi o înnoire a minţii. Cel ce poate face asta este Isus. Nu vorbesc despre Isus cel agăţat pe o icoană, nici despre cel cântat în colinde, nici despre cel pus în glume sau înjurături, nici despre cel despre care se predică în unele biserici şi care este impersonal, al bisericii, al religiei. Vorbesc despre un Isus care este în acelaşi timp divinitate şi partener al omului. Vorbesc despre un Isus care a plătit tot greul pentru ca eliberarea noastră să fie posibilă, vorbesc despre acel Isus care a câştigat deja bătălia şi care ne poate transforma mintea ca să fie liberă chiar şi când oamenii sunt robi. Care a putut să facă pe cei în lanţuri să cânte de bucurie, care a putut da linişte şi pace oamenilor care aşteptau moartea, care a putut vindeca de scurgere de sânge până la îndrăcire. Vorbesc despre acel Isus căruia i-a fost dată toată puterea în Cer şi pe Pământ. Vorbesc de un Isus Eliberator.

Un astfel de Eliberator poate produce eliberare de dualism şi sistemele lumii. El ne poate vindeca şi ne poate da tăria şi curajul să ne trăim viaţa. El ne poate face să gustăm din ceea ce ne-a pregătit şi să nu ne dorim viaţa altora. Charles Baudelaire spunea că: „Viaţa este un spital în care fiecare bolnav este posedat de dorinţa de a-şi schimba patul.” Ei bine Isus este acela care ne vindecă şi ne reduce viaţa la esenţă. El este cel care ne ajută să ne trăim viaţa pe care El ne-a dat-o şi a dat ce e mai bun pentru noi.

Odată ce Isus este domn al inimii se vindecă egoismul, dorinţa de a avea ce altul are, ura, invidia, dependenţa, teama, îndoiala, nesiguranţa, minciuna, duplicitatea. Se elimină toate păcatele care apar datorită dorinţei de a păstra viaţa pentru că viaţa noastră capătă o nouă identitate, scopul nostru nu mai este viaţa aceasta ci cea veşnică, destinaţia noastră nu mai este Pământul ci este Cerul.

Isus ne poate schimba şi transforma mintea să accepte şi să trăiască viaţa rânduită fiecăruia din noi. O astfel de transformare nu are impact doar aici ci pentru eternitate.

 

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Lasă un comentariu