Uite dragostea, nu e dragostea

Ieri, pentru că trenul întârzia, ca de obicei, am scos căştile şi le-am înfipt în urechi şi căutam un loc cât de cât cald undeva. Am pornit un post de radio şi ascultam. Nu mi-a trebuit mult ca mintea mea să primească materiale de meditare. Rula o melodie de genul „Dragoste, n-ai unde să găseşti, n-ai unde să-ntâlneşti”. De celelalte melodii nu mă întrebaţi pentru că mintea mea deja alerga în viteză să facă conexiuni cu mii de alte cuvinte şi idei „depozitate” prin creierul meu.

Ciudat e că undeva, războiul major se dă între a fi dragoste şi a nu fi dragoste. A iubi şi a nu iubi. Deşi este foarte mult cântată, scrisă, declarată, dorită, evocată, chemată şi simulată, dragoste este tot mai puţină.  Mă refer la dragoste altruistă, sănătoasă. Şi când spun asta mă uit atent la mine să nu fiu unul din cei care are universul limitat şi să generalizez ceea ce simt eu.

Dragostea a fost şi este duşmanul comerţului, duşmanul companiilor mari, duşmanul păcatului, duşmanul egoismului, duşmanul războiului şi în definitiv duşmanul răului. Oamenii mari ai lumii au căutat de multă vreme şi caută şi acum să elimine dragostea dintre oameni şi pentru că nu au reuşit cu forţa acum încearcă folosind surogate cum ar fi libertatea robitoare şi sexul ca substituient al dragostei.

Citește mai mult

În limitele normale

Scriptura spune că toate îşi au vremea lor şi că toate lucrurile sunt bune la vremea lor. Asta e valabil şi la capitolul excitaţie din viaţă. Indiferent care sunt zonele sau capitolele excitate, indiferent de cât de plăcută este excitarea şi rămânerea în acea stare, indiferent de ce vor alţii cu viaţa noastră noi trebuie să ştim că fiecare stare sau lucru îşi are vremea sa. Asta înseamnă că mă opresc chiar dacă televizorul vrea să-mi excite simţurile din punct de vedere sexual. Îmi dau seama că asta nu duce la bine, rămânerea sub influenţa excitanţilor sexuali va face viaţa grea oamenilor pentru că stimulii acţionează aproape permanent: tv, muzică, filme, reclame, energizante, comportament colegi etc iar excitarea respectivă nu poate fi concretizată sau finalizată în mod corect asta ducând fie la frustrare, tone de frustrare, fie la aventuri, diminuarea valorilor si regulilor, limbaj vulgar etc.

Cu alte cuvinte excitarea e bună doar la locul şi timpul potrivit şi rămânerea permanentă în excitare este dăunătoare şi obositoare şi poate da: oboseală, stres, boli endocrine, dependenţe şi chiar boli mintale ca să nu mai spunem de cazurile în care oamenii mor sub influenţa excitanţilor, fie ei băuturi energizante sau în cazuri extreme droguri. Noi oamenii nu am fost construiţi să fim în sarcină non-stop. Avem limite şi orice împingere a limitelor fizice se face progresiv, prin exerciţiu şi muncă nu prin forţarea organismului sau prin amăgirea lui.

Citește mai mult

O excitaţie dureroasă şi dăunătoare

Continuăm discuţia de ieri în care am enumerat câţiva din excitanţii din viaţa noastră şi voi încerca să privesc asupra altora, de care nu am amintit ieri, dar mai ales asupra efectelor şi posibilelor soluţii la o astfel de problemă. Spun problemă pentru că peste o anumită limită, deşi plăcută, excitaţia este dureroasă, stresantă şi dăunătoare.

Mai vreau să vorbesc acum despre excitantul numit socializare online. Este un excitant artificial bazat pe un gust real în cantitate mică, dar puternic amplificat de „potenţiatori”. Socializarea online ţine oamenii excitaţi în permanenţă, oameni care pun totul pe facebook sau urmăresc „feedul” mereu să vadă ce este nou sau câte „like-uri” au primit. Excitantul acesta e foarte puternic şi crează dependenţă cam pe aceeaşi matrice ca jocurile de noroc, care sunt unele din cele mai dificile de vindecat dintre dependenţe. Recompensele mici şi neaşteptate (cu like-uri) îi face pe oameni să revină mereu şi mereu. Ei vor simţi o stare de bine dar şi o oboseală ciudată şi se vor plânge de lipsa timpului şi de plictisul vieţii şi socializării reale, în societate sau la biserică.

Acum, un capitol neapărat de abordat pentru mine este excitarea şi biserica. Poate vi se pare o asociere ciudată sau nepotrivită dar vă rog să citiţi de ce le-am asociat.

Citește mai mult

O viaţă excitată

La început nu a fost aşa… şi când spun asta nu devin nostalgic, nici nu trăiesc în trecut ci doar aleg un punct de comparare. Viaţa avea un curs sănătos cu alimente sănătoase, cu sentimente sănătoase (sau mai sănătoase ca acum) cu priviri mai curate şi cu inimă mai curată. E clar că păcatul avea să întineze tot mai mult din rasa asta umană şi efectele sale să fie tot mai greu de descâlcit.

În ultima perioadă excitaţia este o stare aproape permanentă. Ca definiţie excitaţia este provocarea (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) sau punerea în acţiune a unui organ sau celule sau provocarea unei senzaţii sau stârnirea unui sentiment. Deci excitaţia e provocarea, acţionare dacă vreţi. E adevărat că oamenii cunosc cel mai practic şi la îndemână excitaţia sexuală, pentru că sub această denumire e cunoscută starea de pregătire a corpului şi minţii înainte de sex, însă excitarea în viaţa noastră nu are doar această componentă. Deci când vorbesc despre excitare nu mp refer doar la sex ci şi la alte capitole.

Astăzi se consumă cantităţi uriaşe de excitanţi, fie că sunt gusturi, imagini, sunete, atingeri, fie că sunt interni sau externi, fie că sunt mentali sau fizici omenii consumă cantităţi uriaşe de excitanţi. Iată câteva situaţii:

Băuturile energizante. Ele nu se bazează pe aducerea de energie în corp, ci pe păcăl

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.