Probabil aş putea continua seria „Războiul asupra minții umane” multă vreme de aici încolo dar aleg să mai scriu pe temă mai încolo ca să nu plictisesc. Până ce voi decide să mai continui voi încerca să privesc puţin la modul în care bătăliile asupra minţii umane se pot câştiga.
Fiecare dintre oameni îşi doresc ca să fie victorioşi şi să poată să fie stăpâni ai vieţii lor. Dorinţa omului de a fi propriul stăpân a fost o problemă încă de la creaţie. Dumnezeu făcuse tot ce era bine pentru om, grădina edenului nu era deosebită doar pentru că era mâncare gratuită ci pentru că omul nu cunoscuse răul. Nu trebuia să aibă în permanenţă bătălia asta a minţii între bine şi rău. Nu avea în permanenţă de ales dacă decizia sa este în favoarea binelui sau a răului. Dar omul a dorit să cunoască şi răul şi din acel moment viaţa s-a complicat teribil de tare. Tot din acel moment a început şi bătălia permanentă pe care trebuie să o ducă mintea omului. Asta nu va înceta pentru unii niciodată iar pentru unii va înceta în momentul în care vor fi ca Dumnezeu. Iată ce cred oamenii despre bătălia minţii lor.
Unii se amăgesc că sunt victorioşi deşi nu este aşa. Cele mai multe din viciile umane dau senzaţia că persoana este câştigătoare. Priviţi la un alcoolic, la un fumător sau mai bine la un consumator de droguri sau poate la un dependent de pornografie. Preponderent, aceşti oameni au senzaţia că au viaţa sub control şi că ei decid ce fac, deci sunt stăpâni ai vieţii lor. Priviţi oamenii care se uită zilnic abandonaţi în faţa calculatorului sau televizorului, ei cred că dacă au telecomanda sau tastatura sunt şi stăpâni ai minţilor lor. Este ciudat că tocmai cele mai crunte robii dau senzaţia de libertate. CU alte cuvinte, oamenii trăiesc deja în robie dar se cred liberi să decidă, liberi să facă ceea ce fac. O discuţie cu un fumător anul acesta în care omul afirma cu o siguranţă extraordinară că el poate oricând să se lase de fumat dar nu vrea. CU alte cuvinte el e stăpân absolut dar nu vrea. În consecinţă, nu e de ajuns să te crezi stăpân, trebuie să ştii că atâta timp cât un viciu te controlează nu poţi afirma că ai câştigat bătălia şi că eşti stăpân.
Unii au abandonat în a mai spera la victorie. Este o categorie de oameni la care bătălia s-a încheiat, ei au abandonat în urma eşecurilor repetate la a mai spera la victorie. Ei au încercat iar şi iar şi iar dar au vost învinşi. O astfel de categorie de oameni nu mai are puterea de luptă, nici dorinţa, nici capacitatea de a mai înfrunta duşmanii minţii lor. Deşi la un moment dat ar putea iar să se lanseze în luptă aleg „să se dea bătuţi”. Spiritual aceştia folosesc expresia „asta e crucea mea” cel mai adesea.
Dacă te dei bătut nu mai ai nici o şansă la victorie. Poţi să te laşi abandonat în vicii, în fantasmele minţii, în amărăciune, în păcat, în negativisme. Poţi în unele cazuri să atragi compătimirile celor din jur destul de uşor. Poţi să pozezi în omul distrus şi vrednic de milă dar nu poţi să mai speri la victorie. Nu spun asta ca să te condamn ci ca să îţi atrag atenţia că singura şansă pentru tine este dacă lupţi în continuare. Mentalitatea contează foarte mult şi vom discuta despre asta.
Unii luptă în permanenţă. Cred că asta este singura cale de a spera la victorie şi spre a obţine victoria. Victoria ta asupra minţii tale nu va fi finală. Bătălia asupra minţii umane este ca un război în care o armată cucereşte teritoriu după teritoriu. Mulţi cred că bătălia asta asupra minţii umane poate fi totală şi dintr-o dată. În realitate, bătălia asta nu încetează decât când Eliberatorul ne va lua acasă şi „vom fi ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este”. Atunci şi doar atunci mintea noastră nu ‚va mai avea de dus războaie. Până atunci, contează atitudinea şi dorinţa de a lupta.
În acest război, condiţia este să lupţi în permanenţă. Victorios este cel care luptă nu cel care spune „am câştigat, în sfârşit pot savura victoria”.
Dragul meu, draga mea, nu uitaţi că războiul asupra minţii noastre e permanent. Într-un astfel de război contează fiecare teritoriu cucerit, contează fiecare bătălie purtată, contează dorinţa de a te ridica de jos, contează să recunoşti că nu poţi fi stăpân al minţii decât pe teritoriile câştigate deja şi un astfel de câştig trebuie apărat că inamicii îl vor înapoi.
În concluzie, victorioşi vor fi cei care vor sta „în picioare” să lupte. Aceia vor primi şi sprijin în bătălii. Aceia vor fi în final binecuvântaţi cu victoria.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.