Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele

Trăim un timp al ”deșteptăciunii”, al inteligenței. Trăim un timp în care, cunoștința a crescut foarte mult, un timp în care omul crede că poate, datorită științei, să își controleze viața. Atât de departe a ajuns știința, încât uneori mă sperii de acest avans, pentru că văd consecințele „putinței” omului de astăzi. Am ajuns să putem să scanăm nu doar acte ci și oameni, vene, celule, molecule, sisteme solare. Am ajuns să manevrăm celule și atomi. Am ajuns să combinăm și să intervenim asupra celulelor în așa măsură încât combinăm specii. Am ajuns să cunoaștem modul de funcționare al minții umane așa de bine, încât avem capacitatea să manipulăm masele foarte ușor.

Nu sunt deloc un învechit care nu ar vrea evoluția. Nu îmi pare rău după vremea în care eram mai puțin deștepți, însă cu cât ştim noi oamenii mai multe lucruri, cu atât am motive mai mari de teamă. Nu suntem abilitați să lucrăm cu anumite descoperiri, ne place să ne jucăm de-a Dumnezeu, ne place să creăm tot felul de combinații fără a ține cont de interdicțiile puse de Dumnezeu. Ne simțim îndreptăţiţi și chiar mândri să folosim știința pentru a face abuzuri semenilor. Considerăm că descoperirile ne dau un statut special, cel de stăpâni peste semeni.

Da, inteligența umană a ajuns departe și niciodată nu a fost mai multă cunoștință ca astăzi. Oare ce va fi peste 10-15 ani?

În același timp privim în Scriptură la prezentarea și valorizarea înțelepciunii și descoperim că nu prea are de a face mult cu inteligența pe care o vedem în zilele noastre. Solomon, acordă un spațiu amplu în scrierile sale înțelepciunii și dacă aruncăm privirea peste acele texte, observăm ușor diferența între ”deșteptăciune” și înțelepciune. Observăm că înțelepciunea este de mare preț și nu poate fi niciodată inteligența mai de valoare decât ea.

Am apreciat și voi aprecia întotdeauna oamenii care vor să devină inteligenți, care studiază, care se trudesc să cunoască. Voi aprecia specialiștii pe diferite domenii, pe acei oameni care au investit în cunoașterea domeniului în care activează. Totuși, fără înțelepciune, inteligența umană dă ușor în nebunie. Scriptura de altfel, avertizează de pericolul acesta ” Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu.”

Inteligența are de a face cu ce se întâmplă pe acest pământ, cu latura sa strict materială, dar înțelepciunea poate vedea și eternitatea. Inteligența privește capacitatea de a ști, în vederea trăirii prospere sau a construirii unei imagini sau a unui statut, pe când înțelepciunea privește capacitatea de a ști, în vederea relaționării cu Dumnezeu și cu semenii, în vederea pregătirii vieții eterne. Cu inteligența te poți naște, dar înțelepciunea are de a face cu decizia personală. Inteligența este tot mai ușor de dobândit și probabil o să se ajungă să poată fi ”injectată” în oameni, pe când înțelepciunea are de a face cu hotărârea de a asculta de Dumnezeu. Știu că voi fi ”penalizat” de mulți, dar afirm totuși că, înțelepciune adevărată fără Dumnezeu, care e sursa ei, nu poate exista. Oamenii fără Dumnezeu ca stăpân al vieții, vor putea fi inteligenți, deștepți, șireți, vicleni dar nu vor putea fi numiţi înțelepți pentru că înțelepciunea are ca punct de plecare frica de Dumnezeu.

Doamne, ajută-mi mie să devin mai înțelept!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.