După cum scriam și ieri despre prietenii, sunt destul de multe avertizări în Biblie dar și destule aspecte pozitive. Mulți oameni însă, la dezamăgire sau mânie, o vor da ”pe cele sfinte”, susținând că Dumnezeu le este singurul prieten. Totuși, prietenii au sau pot avea, un rol foarte mare în călătoria noastră pe acest pământ. Unii din ei îi putem avea spre distrugerea noastră, pe alții spre îmbărbătarea și întărirea pe acest drum.
Este în regulă și călătoria de unul singur dacă altă variantă nu-i, însă călătoria prin viață e mult mai colorată, dacă ai prieteni alături. Nu știu câți din voi ați avut ocazia să călătoriți singuri pe munte. Am făcut asta de câteva ori. Am mers și ziua, am mers și noaptea… și experiențele au fost interesante. Uneori voiam să mă rup de lume și era benefic să merg singur, dar călătoria pe munte fără prieteni nu are același farmec. Dacă mai ai ocazia să mai mergi noaptea pe munte de unul singur, vei înțelege ce mult înseamnă să ai alături pe cineva.
Cred că, prietenii sunt pentru noi, puțin din prezența lui Dumnezeu în viața noastră, atâta vreme cât vorbim de prietenii corecte. Solomon spune că un prieten, în necaz ajunge ca un frate. Deși trăim vremuri ale slabei prietenii, cred că ar trebui să ne diferențiem de curentul actual și să putem fi prieteni de nădejde noi, cei cu teamă de Dumnezeu. Prietenia lumii nu este recomandată copiilor lui Dumnezeu, dar oamenii din lume au nevoie de prieteni din rândul oamenilor sfinți. Noi ne ferim să ne împrietenim cu oameni de altă religie decât noi, dar oare este corect? Oare nu confundăm termenii? Oare asta înseamnă prietenia lumii?
Mă gândesc la cartea proorocului Osea, unde Dumnezeu folosește o tehnică extraordinară de salvare a poporului Israel. Îi va vorbi pe placul inimii, o va atrage în pustiu, adică departe de mediul său de viață stricat și acolo îi va arăta nădejdea și binecuvântarea. Oare oamenii lumii acestea nu au nevoie de o prietenie sănătoasă? Oare nu riscăm să ne izolăm într-un club select? Da, este greu să faci managementul unei astfel de prietenii, dar pentru că e greu nu înseamnă că nu ar trebui să existe. Până la urmă ce este ușor nu e de mare valoare.
Prietenia oamenilor sfinți este o reală binecuvântare pentru viața celor care sunt într-o astfel de relație. Prietenia cu copiii lui Dumnezeu, poate însemna salvarea vieții sau măcar încurajare, îmbărbătare, sfințire. Îmi pot trăi viața stând în icoană și în felul acesta, nu risc să mă pătez, să mă murdăresc, să fiu bănuit de rele ci voi fi întotdeauna demn de admirat și bun de făcut închinăciuni și poze. Sau îmi pot trăi viața fiind prieten pentru oameni și odată cu asta riscând să îmi aud tot felul de vorbe, riscând să fiu pătat, murdărit și rănit uneori. Nu știu dacă vreuna din variante e rea, știu însă că a doua e mult mai colorată, mai palpitantă și mai rodnică.
Oamenii au nevoie de prieteni buni. Sunt eu un astfel de prieten?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Nu sunt un astfel de prieten mereu. Incerc, dau gres de multe ori si imi pare rau. Prima varianta spusa de tine este rea cu siguranta. Imi aduca aminte de un proverb african, care parafrazat suna cam asa: „Daca vrei sa mergi repede, mergi singur! Daca vrei sa mergi departe, mergi cu mai multi.”
Hmmm… faină gândire. Mi-ați dat idei pentru o altă meditare. Mulțumesc.