Acum câteva zile scriam despre, cât de minunat este că avem parte de normalitatea trezirii din pat în fiecare dimineață și eram surprins și uimit de binecuvântarea oferită de Dumnezeu prin ceea ce noi numim ”normal”. Acum sunt și mai tare convins că normalul este un foarte mare cadou, de la Dumnezeu și pentru asta trebuie să îi mulțumim fără încetare
Probabil s-a uitat și El peste ce scrisesem și o fi zis: Stai că ai nevoie de o perspectivă corectă. Tu nu ai mai avut de multă vreme șansa să evaluezi o dimineață ”anormală”, ca să poți analiza cât mai obiectiv situația. Am să îți ofer șansa asta. Așa se face că, săptămâna trecută am avut una din cele mai severe hemoragii interne de până acum și peste asta s-a suprapus o afecțiune severă a căilor respiratorii cu tot bonusul care vine cu ea: dureri intense de cap, de gât, de urechi, lipsa somnului etc. Așadar după câteva zile de mix al consecinței păcatului uman: durere, amestecată bine cu slăbiciune, medicamente, transpirații și friguri, temperatură, ceaiuri din zeci de buruiene și mirosuri variate de oțet, spirt, usturoi, transpirație și altele conexe. După câteva zile în care Ana a făcut pe infirmiera, dar fără tehnica modernă la dispoziție. Nu poți să dai aspirină sau antitermice, nici măcar calmante, cuiva care are hemoragie la stomac. După un astfel de episod, pot doar să înțeleg mai bine ce înseamnă acel normal din viața mea al trezirii dimineața.
Cu siguranță nu pot reda în cuvinte imensitatea binecuvântării normalului cu care noi ne-am obișnuit. Dar pot spune clar că, fiecare secundă de normal, e un dar de la Dumnezeu, care pe noi nu ne costă aproape nimic.
Dacă am fi conștienți deplin, de harul felurit al lui Dumnezeu care se revarsă zilnic peste noi, poate am fi mai mulțumiți și mai mulțumitori, poate am reuși să gustăm mai mult din aceste binecuvântări. Dacă am ști să apreciem: viața, sănătatea, inteligența, puterea fizică, frumusețea poate că am fi mult mai bucuroși în fiecare zi.
Dragii mei, probabil chiar acum ar trebui să mulțumiți pentru normalitatea acestei zile lui Dumnezeu. E o mare, mare minune că avem parte de normal. Da, la unii nu e chiar așa cum și-l doresc. Poate alții deja s-au obișnuit cu el și se plictisesc de el și vor mai mult, nu e rău să vrei mai mult, dar acel mai mult se construiește pe normalul de azi pentru care trebuie să mulțumim.
Vă doresc destul!
Sursa foto: Sarah Brose
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.