În ultima vreme, discut mult pe tema aceasta cu tineri, dar și cu oameni căsătoriți. Fiecare din cei cu care discut, confirmă un lucru: Intimitatea înainte de căsătorie e dăunătoare și are consecințe dureroase. De aceea, am decis să scriu azi despre aceasta, ca un semnal de atenționare, ca o plăcuță de avertizare asupra unui pericol.
Uneori, de prea multe ori, credem că legile lui Dumnezeu sunt restrictive și limitatoare, că ne privează de anumite plăceri pe care toți ceilalți le au, numai noi, nu. Credem că legile Scripturii ne încorsetează și ne vor chinuiți și limitați. Mai ales la vârsta adolescenței, gândurile acestea fac ravagii. Așa se face că doi tineri îndrăgostiți, nu pot înțelege nici în ruptul capului, de ce trebuie să se înfrâneze de la intimitate, atâta timp cât ei se iubesc așa de mult și oricum se vor căsători. Dacă le mai și atrage atenția cineva, că își permit prea multe, sunt gata să se aprindă.
Desigur că îndrăgostiții văd persoana cealaltă, ca pe centrul universului. Nu văd nici cea mai mică variantă ca relația lor să eșueze. În consecință, finalitatea va fi, căsătoria. Atunci, când hormonii dansează haotic în corpurile lor, când dorința e ca laptele dintr-o oală sub presiune, când iubitul sau iubita sunt tot ce ocupă mintea, sunt în stare efectiv să facă acte de eroism și să sară la bătaie. Sunt gata să se certe cu oricine pentru acea relație și ar putea aduce sute de argumente, că ei doi, sunt făcuți unul pentru altul și că nu e nici o problemă dacă se sărută, mângâie, ating sau fac sex.
Parțial au dreptate. De fapt, din unghiul din care văd ei atunci lucrurile, spun adevărul, nu mint, ei așa văd atunci lucrurile. Problema e că nu se află în cel mai bun loc, pentru a vedea problema și nici nu se pot detașa, ca să o privească ”din afară”. Ei spun adevărul, din situația în care se află, dar un adevăr parțial e tot minciună. Din această situație, interdicțiile părinților, oprelile Scripturii, avertismentele celorlalți, nu au nici un sens. Din acest punct pare că nimeni nu îi înțelege cu adevărat. Totuși, nu s-a întâmplat încă să nu aibă dreptate Scriptura.
La consiliere primesc des, mult prea des întrebări de genul: ”Mai poate o fată care a păcătuit sexual să fie restaurată?” sau ”Mai poate o fată care s-a culcat cu un băiat, să găsească un soț în voia lui Dumnezeu?” sau ”Dacă am făcut sex cu iubita mea și mă despart, mă iartă Dumnezeu?” sau ”Să îi spun actualului prieten că nu sunt virgină sau nu?” sau ”Dacă soția mea nu poate trece peste relațiile mele anterioare, se poate spune că mă iubește?” Și câte și mai câte întrebări, dar și situații cu care vin oamenii la consiliere cum ar fi: Sexul oral sau anal ”ca să rămân virgină”, intimitate fără penetrare, intimitate prin camera web și altele.
Dacă nu este problemă sexul înainte de căsătorie, de unde aceste frământări atunci? Ce îi chinuie pe cei ce au încercat deja asta? De ce nu pot trece peste acel incident și să trăiască înainte fără probleme? De ce logica i-a înșelat și siguranța pe care o aveau, că se vor căsători oricum, s-a spulberat? De ce chiar și cuplurile care până la urmă s-au căsătorit, sunt ”bântuite” de ceea ce și-au permis înainte de căsătorie? De ce atâtea lacrimi de jale, după o iubire așa de mare? De ce atâta suferință, după ”tonele” de plăcere? Oare nu cumva are Scriptura dreptate? Oare nu vrea de fapt Dumnezeu să ne păzească, prin recomandările Sale, de suferință și necaz? Ba da. Dar nu avem urechi să auzim pentru că îndrăgostirea ne orbește.
Uneori sunt mânios din cauză că, bisericile locale, nu sunt acel trup despre care vorbește Scriptura. Nu avem curajul să ne mărturisim păcatele și dramele unii altora. Dacă s-ar întâmpla asta, mulți și-ar plânge necazul și drama, fiind de mare ajutor celor care se îndreaptă în aceeași direcție. Să nu îți închipui că ești singurul ”neînțeles” de pe fața pământului în domeniul acesta, aproape toți am fost. Să nu îți închipui că la tine e altă situație decât la toți ceilalți, așa au crezut toți. Să nu îți închipui că sentimentele tale, sunt mai credibile decât Cuvântul lui Dumnezeu, că te înșeli amarnic și vei suferi. Vei suferi, nu pentru că vine un blestem asupra ta, ci pentru că ai ignorat plăcuțele de avertizare și te-ai dus în pericol de unul singur.
Da, când ești îndrăgostit, îți vine să stai cu iubita sau iubitul în brațe toată ziua, să atingi, să săruți, să mângâi, să iubești, să faci sex dar… pentru toate astea există consecințe. Puțini oameni s-au căsătorit cu prima fată/primul băiat, de care s-au îndrăgostit. De unde știi că ești în relația corectă? Și dacă ai ști, dacă ai avea certitudinea 100% că vă veți căsători, tot nu este permis să vă cunoașteți sexual înainte de acel moment. O să aveți la dispoziție toată viața de căsătorie pentru sex. De ce să vă grăbiți. Știți ce am concluzionat despre asta în consilierea de până acum? Nu am avut multe cazuri din care să trag concluzia asta, doar 9 în care soțul și soția au făcut sex înainte de căsătorie și s-au și căsătorit, mă refer la singurul partener, nu fac referire la cei ce au avut relaţii multiple înainte de căsătorie. Toate cele 9 cupluri, au probleme de dinamică sexuală. Parcă nu se mai potrivește ceva, parcă sunt incapabili să mai ajungă la actul erotic și să se bucure de el. Asta deși s-au căsătorit până la urmă.
Scriptura ne pune ”plăcuțe de avertizare”, ca să ne ferească de consecințe grave. Oare le vom respecta sau din viteză le dăm de pământ. Nu sunt mai sigure sentimentele tale decât Scriptura, niciodată nu vor putea fi. Depinde de tine dacă ești gata să suporți consecințele sau nu? Mâine, dacă Dumnezeu ajută continuăm în termeni ”mai pozitivi”.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Când am văzut titlul acesta, am crezut că te vei referi la intimitatea emoțională dintre un bărbat și o femeie care are loc în afara căsătoriei, fără ca între ei să existe neapărat atracție sexuală (reciprocă).
Este o intimitate des întâlnită în zilele noastre și care pe vremuri nu exista decât între soți, iubiți, amanți sau concubini (dacă exista).
Astăzi însă, multe femei au un „cel mai bun prieten”, de care nu sunt interesate sexual și căruia îi fac destăinuiri despre relația sentimentală/sexuală pe care o au cu soțul, iubitul, amantul sau concubinul lor, discutând inclusiv detalii despre relația lor sexuală, despre faptul că îl înșeală, cu cine și cum etc.
În cazurile concrete despre care am aflat eu, confidentul femeii era homosexual – dar, de obicei, ea nu știa de la început aceasta, iar dacă a aflat ulterior, relația de intimitate emoțională dintre ei nu s-a schimbat – sau heterosexual. În toate cazurile, femeia nu este atrasă sexual de confident. Nu aș avea însă siguranța că, dacă ea ar fi fost de acord, confidentul heterosexual ar fi refuzat o relație sexuală pasageră cu ea.
Am si infidelitatea emoţionala programata.
Dar eu nu am zic să femeile care le fac confidențe altor bărbați, despre relațiile intime pe care le au ele cu partenerii lor, sunt atrase sexual sau sentimental de confidenții lor. Să facem diferența între situații!
Asa, de curiozitate, de cat timp sunt casatorite cele 9 cupluri? Pentru ca mi se pare ridicol ca dupa 5-10 ani de casnicie sa ai dintr-odata probleme din aceasta cauza. Iar daca problemele au aparut in primii ani de casnicie, atunci ce i-a facut asa brusc sa uite motivele (justificarile, scuzele) pe baza carora au avut relatii intime inainte de casatorie?
Da, am doar 9 exemple, e irelevant aproape dar au acest element comun. Sunt de vârste diferite şi problemele le au cam de la început toate.
Este şi un cuplu care nu a avut probleme 18 ani de căsnicie apoi vinovăţia a lovit cumplit. A ajuns la un alt stadiu al relaţia cu Dumnezeu şi un astfel de incident a trebuit rezolvat. Cred totuşi că, orice încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu are consecinţe, pentru unii mai devreme, pentru alţii mai târziu.
Inteleg.
Si eu cred la fel.
Ai intalnit un cuplu care sa spuna ca are o casnicie PERFECTA?
Hmmm… Nu stiu cum se face, dar cei cu casnicii perfecte ma cam ocolesc.
:))
Am cunoscut un cuplu cu o căsnicie perfectă. În 60 de ani de căsătorie nu s-au certat niciodată. El îi cerea părerea ei, ea îl întreba: „Tu cum spui să facem?”, iar după ce el îi spunea, ea îi răspundea: „Să facem așa.” Eu i-am cunoscut doar bătrâni, dar am văzut poză de la nunta lor și amândoi erau remarcabil de frumoși în tinerețe. Nu au avut copii și au adoptat o nepoțică de-a lui. Erau credincioși dinainte de căsătorie. Între timp au plecat la Domnul.
Am mai cunoscut câteva femei bătrâne, rămase văduve, care tare mult își regretau soții și mi-au spus că tare bine au trăit cu ei. Toate, ortodoxe și bisericoase. Mi-a plăcut mult de ele.