O viață pe măsura mea

o viata pe masura mea

O să mă folosesc de o povestire a unei familii venite la consiliere pentru a ilustra mai bine gândurile  din dimineața aceasta. Daniela avea 19 ani și se considera scundă, așa că purta cu succes tocuri foarte mari. Se părea că făcuse o artă din a se simți foarte natural în ele și nu avea nici o problemă cu ”răul de înălțime” cum spunea soră-sa. Cristina, avea 17, era tot așa de scundă, dar mult mai plinuță. Ea nu putea să își închipuie cum poartă soră-sa tocuri așa de mari, fără să ”amețească” pe ele. Totuși, la o ieșire, când a fost invitată de un băiat, ca să facă impresie, și-a înfipt în picioare pantofii sorei sale… ce a urmat… e amuzant, dar finalul e interesant. Purtând pantofii sorei sale, care îi erau puțin mari, care aveau tocuri ”amețitoare”, a ajuns înapoi de la întâlnire mai devreme, mai stresată, mai nervoasă, considerând întâlnirea un eșec și pe soră-sa o proastă, și hotărâtă să o pedepsească cumva pentru eșecul întâlnirii ei.

Pe fiecare din noi Dumnezeu ne-a creat într-un fel unic și din păcate, puțini din noi își trăiesc viața lor, cea pe care Dumnezeu le-a dat-o. Cei mai mulți, dorim o viață ”mai bună” decât cea pe care o avem și când spun mai bună, mă refer de regulă la diferențe mari, dintre ceea ce suntem și ceea ce vrem a fi. Să nu credeți că nu susțin dorința de progres, de evoluție, nu la asta mă refer. Mă refer în mod special la construirea vieții noastre pe altă măsură decât avem noi.

Citește mai mult

Iertarea înseamnă viață

iertarea inseamnă viață

Spuneam ieri că, pentru a ierta, e nevoie să murim măcar puțin. E nevoie să ne dăm morții pretențiile, dreptatea noastră, plăcerea și satisfacția de a îl vedea pe greșit plătind sau pedepsit și moartea niciodată nu a fost ușoară. Moartea înseamnă despărțire și în cazul acesta înseamnă despărțire de unii ”dragi”. Ne place să avem dreptate, ne place să ni se facă mofturile sau micile hachițe, ne place să ne știm răzbunați și ne place să ni se plătească paguba, ba mai mult, ne considerăm perfect îndreptățiți să ne cerem dreptatea și în societatea în care trăim, ar însemna să fii fraier, să fii prost, să nu profiți pe urma greșelii cuiva față de tine.

Totuși, iertarea înseamnă moarte ca să se producă viața. Moartea nu este punctul final al iertării ci e punctul final al firii cu micile ei plăceri. Moartea e punctul de început al vieții. Când murim puțin pentru a ierta, de fapt aducem viață, purificăm mintea noastră de gunoaie și de toxine. Murind pentru iertare, renunțăm la pretențiile firii pământești și ne transformăm mai asemenea Mântuitorului. Murind pentru a ierta, de fapt înviem pentru relații sănătoase și corecte.

Citește mai mult

Iertarea înseamnă moarte

Cineva mă întreba într-o ședință de consiliere recent: De ce este așa de greu să ierte soția care i-a greșit? De la întrebarea aceasta, am pornit o discuție interesantă cu acel om, care a fost revelatoare și pentru mine și am descoperit că greutatea iertării este mare, din cauza prezenței morții în acel act. De fapt, iertarea înseamnă moarte. Cine ar putea să definească mai bine conceptul decât Isus Hristos, cel care ne-a iertat pe noi și a murit ca noi să avem parte de iertare.

De ce spun că iertarea înseamnă moarte? Pentru că în mai multe sectoare ale vieții, a ierta înseamnă a muri puțin sau mult. Iată câteva ”morți” cauzate de iertare.

Iertarea înseamnă moartea așteptărilor. Când cineva a greșit față de tine, înseamnă că a acționat contrar așteptărilor tale. Când o soție a fost infidelă, a înșelat așteptările soțului care se prognozase că aceasta îi va fi credincioasă. El își construise o parte din viață, având în fundament această așteptare, a considerat că e normal ca soția să îi fie fidelă toată viața și poate  a și investit pentru asta. Când s-a produs acea infidelitate așteptările au fost înșelate.

Ca să ierți într-un asemenea caz, trebuie să moară așteptările, da acele așteptări care îți dădeau un confort psihic plăcut. Iertarea înseamnă moartea așteptărilor privitoare la celălalt și o asemenea moarte e greu de suportat, o asemenea iertare e greu de acordat.

Citește mai mult

Avem nevoie disperată de Dumnezeu

avem nevoie de Dumnezeu

Nu pentru că e mai ușor pentru psihicul nostru, nu pentru că ne e lene să ne asumăm viața, nu pentru că suntem niște mititei care ne temem de ziua de mâine și de povești cu monștri, nu pentru că e mai ușor de trăit, nu pentru că ne place să plasăm responsabilitatea religiei. Avem nevoie de Dumnezeu pentru că fără El, nimic nu se mai leagă, nimic nu are sens, totul devine haos, întuneric și suferință.

Nu avem nevoie de un Dumnezeu al religiilor, avem nevoie de un Dumnezeu al Scripturii. Nu avem nevoie de un Dumnezeu neputincios și plângăcios după noi, avem nevoie de un Dumnezeu puternic, autoritar și atotstăpânitor. Nu avem nevoie de un Dumnezeu al părinților noștri indiferent de religia lor, avem nevoie de un Dumnezeu revelat personal, un Dumnezeu cu care să relaționăm. Nu avem nevoie de un Dumnezeu de icoană, nu ne ajută nimic, avem nevoie de un Dumnezeu Viu, Adevărat care trăiește în viețile noastre. Nu avem nevoie de un Dumnezeu al oamenilor, ci de unul care nu e supus oamenilor deloc.

Trăim într-o lume care se va clătina zdravăn, trăim o vreme care ne îndeamnă urgent spre a pune rânduială în viața noastră spirituală, ne vorbesc toate de necesitatea obținerii siguranței eternității. Trăim vremea în care începe să se vadă zădărnicia religiozității și zădărnicia credinței în Dumnezeu doar pentru viața de acum.

Citește mai mult

Iluzia că am ști de toate

Citeam în aceste zile ceva materiale despre mișcările politice mondiale și despre unele teorii conspiraționiste privitoare la mişcările politice, atentate și jocurile din spate. Oameni mari ai presei și unii oameni politici, își dădeau cu părerea, dar și mai mari specialiști erau sutele de comentatori ai articolului. Nu mi-a fost deloc greu să observ aroganța specialistului atotștiutor în acele comentarii și asta m-a pus pe gânduri.

În timpul în care trăim, societatea a ajuns la un grad mare de informare. Există resurse aproape nelimitate și unele din ele sunt ușor accesibile. Acum și bunica poate avea o tabletă lipită cu bandă pe dulapul de la bucătărie, unde să ruleze muzică populară, să dea vremea și rețete. Și copiii de 3-4 ani din păcate, butonează… baiul e că nu mai butonează, televizoare și calculatoare, puține gospodării au doar câte unul. Teoretic suntem informați și asta ni se urcă la cap ca o febră mare. Avem acces la informație, credem că știm de toate dar nu știm nimic esențial.

În istorie oamenii s-au luptat pentru accesul la informație, pentru a nu mai fi ținuți neinformați, s-au luptat ca să aibă dreptul să citească altfel decât cu plapuma în cap și lanterna aprinsă. Oamenii au dorit accesul nestingherit la informare și cu un preț destul de mare l-au obținut. Acum, o altă generație după acei oameni, cred că acest drept e normal și că nimeni nu îl poate lua, dar habar nu au că în hăul acesta aparent, în oceanul acesta de informații, nu e chiar libertate și dezordine, ci e o mare iluzie a libertății. Nu, nu sunt conspiraţionist când spun asta.

Citește mai mult

O putere ieșise din El

Una din vindecările pe care Mântuitorul le-a făcut pe Pământ a fost, în opinia mea, deosebită mult de celelalte. Deși a știut clar ce se petrece, această vindecare s-a produs datorită credinței și prin acțiunea exclusivă a celei vindecate. În alte cazuri, vedem interacțiunea Domnului Isus cu cel bolnav, dar aici totul se desfășoară în partea celei vindecate. Are credință și acţionează în taină, să își pună în aplicare planul. A vrut într-un fel să se vindece, fără să îl deturneze pe Mântuitor de la activitățile sale și fără să se deconspire. Așa se face că găsim această femeie, îmbulzindu-se într-o mulțime mare, într-o îngrămădeală de nedescris, făcându-și loc cu greu printre oameni, poate fiind împinsă și scoasă afară de acolo deoarece era femeie, dar în tot vacarmul acela femeia asta avea o singură țintă: Un centimetru din haina Mântuitorului, poate se mulţumea să atingă câţiva milimetri.

Nu știu cum a reușit femeia asta să se atingă de haina Vindecătorului, nu înțeleg cum o femeie a putut face asta în acea societate, dar ajunge să facă asta și prin acest gest tot vacarmul se oprește, totul se dă peste cap. A simțit vindecarea instant, dar a auzit ce nu luase probabil în calcul: Cine s-a atins de mine?

Citește mai mult

Este prostia mai ieftină decât înțelepciunea?

pretul prostiei pretul intelepciunii

Cartea proverbelor, abundă de îndemnuri la înțelepciune și parcă e tot mai actuală pe măsură ce devine mai veche, contrar celor care consideră învechite acele scrieri. Se pare că în loc de evoluție avem parte de o prostire directă a societății contemporane. Avem mai multă informaţie, aș îndrăzni să spun, infinit mai multă, dar nu o procesăm, nu o știm, nu avem ce face cu ea. Avem enorm de multe cărți scoase, dar foarte puține citite și înțelese. Avem o cunoștință bazată pe tehnologie și mintea noastră devine un index al informației, nu un spațiu al acesteia. Știm cum să facem să aflăm ceva, nu avem capacitatea să găsim soluții fără tehnologie.

Poate spuneți: Ei, și care e baiul? Oricum tehnologia va evolua, nu va involua, deci, o vom avea parte din viața noastră și mai mult. Baiul este că devenim dependenți de deținătorii de informație. Asta înseamnă că vom fi mult mai ușor de manipulat, constrâns, convins, asta înseamnă că vom fi ușor de prostit și tâmpit. E de ajuns ca accesul la o informație să ne fie restrâns și pur și simplu să nu o avem. Păcăleala mare este că noi avem senzația că e în regulă, avem senzația că informația e ușor de accesat și nestingherit de nimic. Nici nu mai trebuie să ne pună bariere, că oricum nu accesează decât foarte puțini oameni informație de calitate. Asta înseamnă că ne credem deștepți, doar însă nu suntem în realitate. Una este să primești de la cineva un CEC de 10 mii de euro și să îl știi în siguranță undeva ascuns într-o carte și alta e să mergi cu CEC-ul la bancă, să verifici dacă e real și să folosești banii aceia măcar ca depozit pentru dobândă dacă nu ca investiție.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.