An: 2015

Lăsaţi prostia, şi veţi trăi…

de
lasa prostia si vei trai

Este îndemnul Înțelepciunii care invită la ea pe toți cei neînțelepți. Pare dură afirmația, dar o găsesc mai adevărată ca niciodată. Este ciudat, cât de muți oameni mor din cauza prostiei, din cauza ignoranței, din cauza lipsei de cunoștință. Este ciudat cât de mulți oameni apucă pe calea morții din cauza lipsei de înțelepciune, din cauza ”îngustimii minții”. Este ciudat să vezi oameni inteligenți murind de prostie, este ciudat să vezi oameni mari picând în capcana prostiei.

Priviți la tabloul pe care vreau să îl surprind în câteva cuvinte: Oameni cu pretenții, oameni cu funcții înalte, care pică în capcana prostiei și iau mită, apoi sunt prinși și sunt pătați pentru tot restul vieții lor. Alături sunt oameni deștepți, inteligenți care își vând inteligența cui nu trebuie ca să câștige mai mulți bani, pentru ei nu contează dacă beneficiarul inteligenței lor are gânduri curate, pentru ei contează banii doar. În acest fel, vedem oameni de top, lucrând pentru organizații mafiote sau teroriste. Mai spre centrul tabloului găsim oameni căsătoriți, părinți, care cad în capcana imoralității și curviei, crezând că nimeni nu îi vede sau află, apoi totul iese la suprafață și au distrus și familia și reputația și viitorul lor și pe cel al copiilor lor și poate încă câteva. Vedem oameni care pretind că dețin libertatea supremă și din această libertate fac o insultă la adresa altora, îi ironizează, îi umilesc doar pentru că ”libertățile” lor nu sunt la fel.

Citește mai mult

Când clarifică Dumnezeu lucrurile

de

Acum câteva zile scriam despre, cât de minunat este că avem parte de normalitatea trezirii din pat în fiecare dimineață și eram surprins și uimit de binecuvântarea oferită de Dumnezeu prin ceea ce noi numim ”normal”. Acum sunt și mai tare convins că normalul este un foarte mare cadou, de la Dumnezeu și pentru asta trebuie să îi mulțumim fără încetare

Probabil s-a uitat și El peste ce scrisesem și o fi zis: Stai că ai nevoie de o perspectivă corectă. Tu nu ai mai avut de multă vreme șansa să evaluezi o dimineață ”anormală”, ca să poți analiza cât mai obiectiv situația. Am să îți ofer șansa asta.  Așa se face că, săptămâna trecută am avut una din cele mai severe hemoragii interne de până acum și peste asta s-a suprapus o afecțiune severă a căilor respiratorii cu tot bonusul care vine cu ea: dureri intense de cap, de gât, de urechi, lipsa somnului etc. Așadar după câteva zile de mix al consecinței păcatului uman: durere, amestecată bine cu slăbiciune, medicamente, transpirații și friguri, temperatură, ceaiuri din zeci de buruiene și mirosuri variate de oțet, spirt, usturoi, transpirație și altele conexe. După câteva zile în care Ana a făcut pe infirmiera, dar fără tehnica modernă la dispoziție. Nu poți să dai aspirină sau antitermice, nici măcar calmante, cuiva care are hemoragie la stomac. După un astfel de episod, pot doar să înțeleg mai bine ce înseamnă acel normal din viața mea al trezirii dimineața.

Citește mai mult

Dă tot ce e mai bun din tine (III)

de

Multe lucruri și multe situații, după cum am scris aici și aici, ne cer tot ce e mai bun din noi. De fapt, asta devine una din condițiile relațiilor de orice fel. Se pare că păcatul ne-a transformat în stăpânitori ai celorlalți. Ne place foarte mult să ni se dea și dacă nu ni se dă, cerem, și cerem tot ce are omul. Credem că ni se cuvine ce e mai bun din ceilalți. Credem ca soți, că soția e datoare să ne dea tot, ca soții, femeile cred tot așa. Facem din relațiile de căsătorie puşcării ale dependențelor.

Situația se extinde la copii mai apoi. Credem că dacă sunt ai noștri, facem din ei ce vrem, indiferent de chemarea lor în viață. Îi vedem ca pe o proprietate, nu ca pe ceva încredinţat nouă. Ne considerăm, iată, atât de îndreptățiți și să îi ucidem, dacă sunt un pericol pentru bunăstarea sau confortul nostru deplin. Cresc copii noștri mari și mulți ratează viața cu brio, pentru că pe părinți i-a interesat să primească tot ce e mai bun de la ei, s-au simțit vrednici de o dedicare totală din partea copiilor, i-au născut ca să le slujească de trofeu sau laudă.

Citește mai mult

Dă tot ce e mai bun din tine (II)

de

Poate că ieri am insistat prea mult pe capitolul muncă și nu e drept, pentru că, o astfel de cerință nu doar de la capitolul muncă vine, deși acolo e cel mai vizibilă. Provocarea de a da tot ce e mai bun din noi, ne este făcută și de anumite instituții, biserici, fundații, organizații. Mai mult ne e făcută de toate viciile noastre umane, indiferent cum se numesc ele. Unii oameni, de asemeni, cer și pretind tot ce e mai bun din  noi, creând relații de dependență și/sau de vampirism energetic. Oricare ar fi cauza, noi avem cheia de la magazie, noi decidem cât și cui dăm. Nu putem da vina pe nimeni și nimic, dacă ne simțim epuizați și storși. Uneori dăm noi considerând schimbul avantajos, alteori încredințăm cheia magaziei cui nu trebuie și suntem jefuiți, dar tot noi suntem responsabili.

Am ajuns la concluzia că nu trebuie să dau tot ce e mai bun din mine în orice capitol al vieții. E adevărat că trebuie să fiu credincios în lucrul care mi s-a încredințat, dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi dau viața pentru serviciu, plăceri, oameni, organizații așa negândit și pentru cine iese primul în cale. De fapt, a da tot ce e mai bun, luat așa cum se aude, intră pe teritoriul lui Dumnezeu. Cea mai mare poruncă a Scripturii, spunea Domnul Isis Hristos, este: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta.”  Uneori, dedicarea mea pentru un lucru, un om, un obicei, un viciu, o pasiune, poate intra foarte, foarte ușor, în teritoriul rezervat lui Dumnezeu.

Citește mai mult

Dă tot ce e mai bun din tine (I)

de
tot ce e mai bun din tine

Au apărut o grămadă de cursuri de dezvoltare personală, de antreprenoriat, de vorbire în public, de management personal, de seducție, motivaţionale, NLP și altele care ne promit eficiență maximă și randament maxim cu privire la capacitățile noastre. În principiu, sunt un om care vreau să fiu eficient, vreau să fiu bun în domeniul în care activez și astfel de anunțuri mă cam ispitesc așa că ”am stat în loc să meditez” dacă urmez sau nu. Pentru asta mi-am pus câteva întrebări: Trebuie să dau tot ce e mai bun din mine? Cui trebuie să dau tot ce e mai bun din mine? Când trebuie să dau ce e mai bun din mine? În ce scop trebuie să dau tot ce e mai bun din mine?

Una din ”modele” actuale prin multinaționale sunt tocmai cursurile pe care trebuie să le urmeze angajații pentru eficientizare, pentru clădirea unei echipe puternice și pentru dedicarea față de firmă. În acest scop se desfășoară unele cursuri strict profesionale dar și unele care țin de motivare personală, de crearea unui mediu plăcut la serviciu și de legarea tot mai tare de locul de muncă. Unele firme se ocupă chiar și de partea de recreere a angajaților plătindu-le concediile total sau parţial, altele se ocupă și de copiii angajaților prin diferite cadouri, premii, bonuri de creșă, transport, plată bonă și altele. Toate, cu scopul final de a scoate tot ce e mai bun din omul respectiv. Angajații pot cădea ușor în asemenea capcane. Ce să mai spui în fața unei astfel de ”generozități nemărginite”? Nu e de spus nimic, e cazul să își arate mulțumirea prin și mai multă muncă și productivitate.

Citește mai mult

Un timp al credinței personale

de

Îmi stă în minte scena în care, Domnul Isus, trebuie să răspundă la întrebarea privitoare la religii: unde trebuie să ne închinăm? Femeia era frământată. Cine avea dreptate? Care dintre religii sau curente? Iar El, Fiul lui Dumnezeu vine cu un răspuns, care putea lejer să supere ambele ”culte” religioase mari de atunci: ”Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

De multe ori, de prea multe ori, suntem în stare să vărsăm și sânge în apărarea unei religii, suntem în stare să dușmănim, să urâm, să atacăm sau dimpotrivă, să muțim pentru apărarea mărcii, a brandului. De prea multe ori religia face victime în loc să vindece răni. De prea multe ori religia face război, în loc să facă pace, istoria ne confirmă asta, prezentul ne confirmă asta, viitorul ne va confirma cu vârf și îndesat asta.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.