Salvează-ţi căsnicia (1)

Grea temă am mai primit săptămâna trecută de la o doamnă la o şedinţă de consiliere. „Domnu Teo, spuneţi-mi ce pot face ca să îmi salvez singură căsnicia,că soţul nu mai vrea să facă nimic pentru salvarea ei. Nu vrea să divorţeze dar o lasă să se autodistrugă. Vreau un ghid ceva care să mă ajute să fac din dezastrul în care trăiesc o căsnicie binecuvântată.”

Mulţi din cei care ajung la consiliere vin singuri şi nu împreună deşi pentru probleme de relaţie ajung. Multe cupluri sunt în postura aceasta în care doar unul din parteneri doreşte repararea relaţiei iar celălalt ori este dezinteresat, ori este resemnat, ori este descurajat ori deja a înaintat actele de divorţ, aşadar, de foarte multe ori ne aflăm în situaţia în care doar unul din parteneri are dorinţa de a repara relaţia. Ce e de făcut în asemenea cazuri? Ce putem spune unor astfel de oameni? Avem şanse? E de ajuns doar rugăciune sau poate fi făcut mai mult?

Citește mai mult

Revenirea la simplitate

Nu ştiu câţi dintre noi am putea spune că viaţa nu e complexă. Cei mai mulţi putem identifica multe lucruri care ne alcătuiesc traiul şi viaţa, multe activităţi, maşinării, concepte, ideologii, valori etc care ne complică din ce în ce mai mult fiecare secundă trăită. Viaţa actuală e foarte complicată şi mai ales e complicată în cele mai multe cazuri inutil.

Dacă privim la momentele de început ale omenirii vedem clar modul simplu în care Dumnezeu a făcut să funcţioneze omul. Fără maşinării, case, serviciu, concepte, religii, legi, reguli (cu excepţia uneia) fără armată, poliţie, planuri, carduri, şcoală etc. Erau doar ei, Adam şi Eva, creaţi de Dumnezeu aşezaţi în grădina Edenului, goi, fără zorzoane şi paltoane şi totuşi fericiţi, împliniţi, bucuroşi, hrăniţi şi mai ales împăcaţi cu Dumnezeu. De, El, Dumnezeu, făcuse totul simplu pentru oameni şi simplitatea le aducea atâta împlinire şi fericire. Dumnezeu se întâlnea cu ei dimineaţa, nu ştiu cât stătea cu ei la vorbă dar un timp limitat desigur pentru că îl vedem căutându-i iar dimineaţa în răcoarea zilei. Ce vrei mai mult?

Citește mai mult

Floarea roşie cu tulpină verde

Într-o zi un băiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când băiețelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit, iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început. Într-o dimineață când băiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: “Astăzi o sa facem un desen”.

“Grozav”, a spus băiețelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenulețe și vapoare. Și și-a scos cutiuța cu creioane colorate și a început să deseneze.

Dar profesoara a zis: “Așteptați! Nu începeți încă!”. Și au așteptat pâna când i s-a părut că toți copiii sunt pregătiți. “Acum o să desenăm o floare”, a zis profesoara.

“Grozav” s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Așteptați, vă voi arăta eu cum să colorați”. Și a desenat o floare roșie cu o tulpină verde. “Acum puteți începe!”, a zis profesoara.

Băiețelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la florile lui. Florile lui erau mai frumoase decât floarea profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina și a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era roșie, cu o tulpină verde.

Citește mai mult

Cum poate aprecierea să schimbe oameni

Una din cele mai frecvente întrebări pe care o primesc în şedinţele de consiliere este: „Cum pot să îl schimb pe soţul/soţia mea?” Mulţi, foarte mulţi s-au căsătorit cu gândul destul de păgubos că îl pot schimba pe celălalt după căsătorie şi puţini, foarte puţini au reuşit să facă asta. Dorinţa de a îl schimba pe celălalt este de altfel destul de problematică întrucât de foarte multe ori în spatele ei se află doza personală de egoism. În definitiv celălalt are dreptul să fie cum vrea şi orice schimbare trebuie să înceapă de la noi. Căsătoria odată oficializată presupune acceptarea celuilalt aşa cum este, deci nu pot fi impuse condiţii noi pe parcurs decât cu acceptul ambelor părţi.

Să credem că oamenii nu se schimbă după căsătorie e utopic, problema e că ei nu se schimbă cum am vrea noi, nu că nu se schimbă. Totuşi, sunt cazuri în care soţul sau soţia ar vrea prin viaţa sa să influenţeze în bine pe partenerul care, fie se poartă necuviincios, fie are probleme cu alcoolul sau alte patimi, fie e leneş, inactiv în relaţie, neimplicat în educarea copiilor sau câte şi mai câte variante pot fi. Ei bine, una din cele mai eficiente metode este cea a aprecierii.

Citește mai mult

Apreciază pe cel de lângă tine

Sunt sigur că măcar odată în viaţă, dacă nu de sute de ori, ai dorit să schimbi ceva în felul de a fi al celor de lângă tine. Fie că e vorba de copii, soţ, soţie sau alţi cunoscuţi am dorit la un moment dată fie să corectăm ceva, fie să îi încurajăm când erau la pământ sau chiar să îi motivăm spre performanţă. De regulă, cea mai rapidă şi mai la îndemână metodă, dar şi cea mai bine ştiută de noi din exemplele anterioare este critica şi competiţia. Tradus: îl criticăm pe cel le lângă noi pentru rezultatele slabe obţinute şi îl comparăm cu ceilalţi mai performanţi decât el în speranţa că luptătorul din el se va trezi şi va vrea să se ridice deasupra celorlalţi.

Logica asta uneori dă rezultate, este cea cu care mulţi dintre noi am fost crescuţi şi o ştim, este metoda cea mai la îndemână şi mai uşoară de a motiva, desi nu este nici cea mai eficientă nici cea mai corectă. Într-adevăr o asemenea abordare ar putea da rezultate satisfăcătoare le cei extroverţi dar când vorbim de introvertiţi poate însemna distrugere. Educaţia competitivă este baza educării cel puţin în România. Clasamentele nu ne sunt deloc străine şi motivarea copiilor spre a obţine un loc fruntaş e meserie veche. În cuplu, familie am auzit foarte des expresii de genul „ăla uite ce a făcut”, „ăla cum poate”, „familia cutare a mers in concediu, noi de ce sa nu mergem” etc, etc. Cu alte cuvinte compararea cu alţii este considerată în multe cazuri factor motivant spre realizarea unor scopuri mai ales spre schimbare.

Citește mai mult

Vă doresc destul

Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între o mama si fiica ei în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbrăţişat și mama i-a spus “Te iubesc și îți doresc destul ! ” Fata, zâmbind, i-a răspuns: “ Viața noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iți doresc deasemenea destul, mama ! ”

S-au sărutat și fiica a plecat. Mama a făcut câțiva pași înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că o înecau lacrimile. Aș fi vrut s-o îmbărbătez cumva, dar nu puteam să intru în intimitatea unui om străin. Ea a deschis conversația întrebându-mă: “ Vi s-a întâmplat vreodată, să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că îl vedeți pentru ultima dată ? ”
“Da, mi s-a întâmplat.” i-am răspuns. “ Scuzați-mă ca vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un rămas-bun pentru totdeauna?
“Sunt bătrână, iar ea locuiește foarte departe. Mă aşteaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă.” spuse ea.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.