Aseară mi-a fost dat să văd un exemplu de viaţă, un om care a luptat până la ultima clipă pentru a câştiga,dar care a ştiut să piardă frumos. E atât de complex de descris ce senzaţii extraordinare ai într-un meci „al vieţii tale” pentru care dai tot din tine şi pe care totuşi îl pierzi şi totuşi există oameni care ştiu să piardă. Pentru că au caracterul frumos unii oameni reuşesc nu doar să câştige frumos, ci fac şi din pierdere o artă.
Mă gândeam la ce spuneam ieri despre politicienii care au tupeul să politizeze un asemenea eveniment şi care din pierdere fac un circ ieftin. Ei dacă pierd dau vina pe concurenţă, fac contestaţii, acuză, împroaşcă cu noroi pe cei care au câştigat, au discursuri josnice şi atmosfera e una de cocină de porci. Poate totuşi au învăţat ceva acei politicieni care au asistat la meci. Poate au prins ideea că în joc nu ai voie să trişezi deloc, întotdeauna joci „la lumină”, respecţi adversarul, nu umbli cu şmecherii, faci totul ca să câştigi dar te pregăteşti să pierzi frumos.
