activism – File din jurnal

Ieri menționam că mesajul Mântuitorului, vestea Sa despre odihnă, a fost spusă nu unor oameni fără Dumnezeu, nu unor atei sau rebeli ci unor oameni credincioși, unor oameni religioși. Religia în cele mai multe situații pune o povară grea pe umerii oamenilor, aparent din dorința de a îi ajuta să trăiască plăcut înaintea lui Dumnezeu.

Liderii religioși adesea fac greșeala de a se substitui Duhului Sfânt și chiar lui Dumnezeu impunând reguli suplimentare sau inventate, care cred ei că ar trebui stabilite. Nu au convingerea deplină că Dumnezeu are putere ca prin Duhul Sfânt să acționeze în mintea oamenilor așa că încearcă, conștient sau inconștient să pună pe umerii lor un jug al vinovăției care îi va ține mereu în dependență față de structurile religioase. Dependență care e dusă la extreme severe ajungându-se ca schimbarea religiei să fie considerată păcatul cel mai mare posibil. Celelalte două metode de înrobire, în continuarea celor de ieri sunt:

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Eficiența este apanajul oamenilor care se maturizează pe când nepăsarea e ceva ce oamenii care fug de responsabilități realizează. Un om care evoluează, se maturizează și crește va dori să devină din ce în ce mai eficient. La început va căuta să fie eficient în lucruri „începătoare” ca maia apoi să devină eficient prin renunțare la tot ce nu este de folos și să se concentreze doar pe „lucrurile de sus”.

Scriam în ultimele postări că activismul religios îl consider ca făcând parte din „lucrurile începătoare” și la un moment dat trebuie să ne maturizăm, trebuie să observăm că suntem chemați la lucruri mult mai înalte, mai profunde și mai grele. Mulți consideră că „zdroaba” pentru o religie sau cult, e „lucrarea Domnului” dar nu e neapărat adevărat. Poți să te extenuezi ani de zile pentru o religie dar să nu aibă de a face cu maturitatea sau cu slujirea lui Dumnezeu, însă un om care pune ca prioritatea a vieții lui creșterea spirituală și apropierea de Dumnezeu poate deveni un slujitor în biserica locală și nu numai. În momentul în care te consideri întreg al Lui, nu mai limitezi slujirea ta la o arie, la un loc, la o grupare, ea se revarsă spre alții în fiecare moment al vieții. Mai mult, nu mai e o slujirea standardizată de o anumită religie ci una în voia lui Dumnezeu.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.