Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 2 Timotei 3:16
Ieri scriam despre comparaţia între elevii de la şcoală şi cei care pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu. Am văzut că în multe privinţe viaţa credinciosului se aseamănă cu a elevului. Credinciosul ca şi elevul trebuie să înveţe, trebuie să exerseze, trebuie să treacă teste pentru a dovedi că a învăţat şi la final va fi premiat pentru efortul său. Profesorul credincioşilor însă e unul mai aparte. E 100% corect şi drept, nu poate fi copiat deloc, nu poate fi păcălit „că am uitat caietul acasă” sau că „am fost bolnav” dar în acelaşi timp e plin de înţelegere, dragoste şi ajută foarte mult elevii să înveţe lecţiile.
Dumnezeu ne învaţă prin Scriptură, unde găsim Cuvântul Său şi mai mult pune la dispoziţia noastră, în noi un profesor extraordinar care să „ne mediteze” cum spune Ioan „Dar mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Practic avem toate condiţiile asigurate de Dumnezeu să învăţăm bine. E adevărat că învăţarea nu este uşoară, e adevărat că lecţiile sunt de multe ori potrivnice mersului vremii, e adevărat că testele sunt grele dar şi răsplata şi premiul chemării sunt pe măsură. Şcoala aceasta a lui Dumnezeu e menită să ne transforme în asemănarea cu Hristos, să facă din noi replici ale lui Hristos care să iubească, să acţioneze, să fie miloşi, să asculte şi să onoreze pe Dumnezeu întocmai ca Domnul Nostru Învăţător.
