Comunicarea în familie

Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi? Amos 3:3 Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Matei 18:1

Familia este de multe ori, de prea multe ori un loc al războiului şi al ostilităţilor, familia şi implicit căsnicia este adesea o scenă de luptă cu măcar două tabere diferite în care oponenţii aruncă cu vorbe, acuzaţii, violenţă fizică, dar şi cu lupte de gherilă unde cei doi luptă neconvenţional. Foarte repede se poate transforma o căsătorie cu zâmbete şi flori într-un câmp de bătălie în care e doar rană şi durere. Trebuie doar puţină neatenţie şi vine parcă cineva şi îi ameţeşte şi îi învrăjbeşte pe amândoi.

Dacă deja a început războiul e mult mai greu de oprit decât dacă ar exista informare şi prevenţie. Faptul că nu suntem pregătiţi deloc pentru căsătorie în educaţia noastră ne dezavantajează serios, asta face ca şi cele mai banale situaţii să ne ia prin surprindere precum zăpada pe autorităţile din România în fiecare an. Autorităţile române sunt luate prin surprindere de zăpadă în fiecare an şi pentru că nu sunt pregătite deloc se crează haos pe străzi chiar de la un centimetru de zăpadă, normal nu e problemă un centimetru de zăpadă dar pentru că nu sunt pregătiţi e mare bai, blocaje rutiere, tamponări, critici, înjurături, acuzaţii etc. Cam aşa se întâmplă în multe căsnicii care nu sunt pregătite şi peste noapte se transformă din căsnicie în căznicie.

Citește mai mult

O altfel de dragoste

Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine. Romani 12:9

Mă confrunt adesea cu tema aceasta a dragostei pentru că sunt iubit și iubesc dar și pentru că ajung la urechile mele multe povești de dragoste, din păcate ajung la mine poveștile de dragoste eșuată. Vin cupluri care își dispută dragostea și caută să o găsească în celălalt și nu este. Femei și bărbați care reclamă lipsa de dragoste a celuilalt, acuză lipsa de dragoste a celuilalt, cer o dragoste  care să îi împlinească, satisfacă. Oameni care cer o dragoste a lor, una care să corespundă formei lor.

Este știut că aproape fiecare dintre noi ne-am îndrăgostit de o persoană și de aceea ne-am căsătorit. Nu știu dacă mai există cazuri de cupluri care să se fi căsătorit întâi apoi să apară dragostea deși înainte așa era. Deci am văzut o persoană și ne-a plăcut de ea: fie de aspectul ei (mai ales la bărbați), fie de modul în care gândește (mai ales la femei), fie de posesiunile persoanei. De aici pornesc multe relații dar dacă analizăm aceste atracții vom vedea că toate țin de egoismul nostru.

Citește mai mult

De ce îngăduie Dumnezeu asta?

Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău. 2 Tesaloniceni 3:3

Aud foarte des întrebarea asta: Dacă Dumnezeu este bun de ce îngăduie El așa ceva? sau varianta a doua: Unde este Dumnezeu? Nu vede ce se întâmplă? Aud tot mai mulți oameni pomenind de Dumnezeu în momente delicate ale existenței lor sau în momentul în care văd sau aud despre vreo grozăvie.

Adevărul e că și eu mi-am pus astfel de întrebări. Am avut momente în care am strigat cu fața spre cer: Unde ești Tu Doamne? Nu vezi? Nu auzi? Momente de maximă durere sau tensiune în care doream ca El să rezolve problema, să repare răul sau să intervină cumva. Au fost momente de întrebare și chiar de supărare pe Dumnezeu pentru că nu intervenea când mă așteptam eu.

Nu poți să nu te gândești la întrebarea: De ce a îngăduit Dumnezeu asta? când e vorba de copii uciși cu arma în școală, când e vorba de războaie, de soți care își torturează sau omoară partenerul sau copiii, de inundații devastatoare, de incendii, de epidemii, de sărăcie și foamete etc. Orice om normal își pune întrebarea asta. Asta nu înseamnă neapărat acuzare deși în multe din mințile oamenilor întrebarea e pusă cu ținta asta și sună cam așa: Unde este Dumnezeul cel care spune că e plin de dragoste de bunătate. Unde este Dumnezeul care spune că ne va păzi, ne va ocroti, cel care spune că nici un fir de păr nu cade fără știrea lui. Nu vede? Nu aude? Unde este dragostea cea mare a Sa?

Citește mai mult

Când tu contezi cu adevărat

„Doamne” i-a răspuns vierul „mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, și am să-i pun gunoi la rădăcină. Luca 13:8

Viața pe care o trăim pe pământul acesta este marcată de la începutul ei până la sfârșit de întrebări și lupte existențiale. Mulți oameni odată ce simt că nu mai sunt importanți ajung să își ia viața. Lipsa de valoare macină multe vieți. Întrebări despre cine sunt, cât contez, pentru cine sunt important are fiecare om în viață. Este foarte important ca individul să se simtă valoros, important. Doctorul Andrei Pătrâncă și-a denumit chiar cartea sa de reflecții așa: „Am vreo valoare în lume?” pentru că cele mai multe din reflecțiile care apar acolo au de a face cu acest subiect.

Fiecare din noi se simte împlinit când știe că pentru cineva persoana sa are importanță, că există oameni în viața cărora are un efect. De când suntem mici ne luptăm cu asta doar că într-un mod egoist. Poate vedeți adesea copii care solicită atenția mamei sau tatălui insistent. Iosua al nostru când vorbim cu el trebuie să îl privim în ochi, altfel ne ia capul în mânuțe și ne îndreaptă fața către a sa cerând gestual și verbal toată atenția. Apoi chestia asta nu se oprește la copilărie ci merge în viața noastră până când o sfârșim. Fiecare din noi vrea să fie valoros și unii dacă nu pot deveni valoroşi în sensul bun al cuvântului caută să fie în sensul negativ numai să își găsească o valoare. Așa încep foarte mulți oameni să fumeze sau să facă chestii teribiliste. Omul își caută mereu valoarea pe care a pierdut-o în momentul căderii în păcat.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.