O nouă religie

Nu putem ignora evoluţia prin care trece societatea în care trăim, nu putem spune că nu ne afectează această evoluţie fie că ne referim la tehnică, sisteme, valori sau credinţe. Dacă înainte era suficient să spui unui om: „Există Dumnezeu” astăzi o asemenea afirmaţie va stârni mai degrabă zâmbete compătimitoare sau cel mult îngăduitoare însoţite de priviri de milă.

Nu mai este de multă vreme îndeajuns să afirmi existenţa lui Dumnezeu, până şi credincioşilor le trebuie mai mult decât atât. Avem nevoie de prezentări multimedia, grafice, avem nevoie de dovezi din ce în ce mai… palpabile pentru a crede. Parcă nu mai este atât de simplu ca înainte. Abundenţa de informaţie de care dispunem ne face să fim sceptici în a crede până şi adevărurile fundamentale.

Predicatorii şi preoţii se străduiesc eroic să ne convingă să credem, să ne convingă că se merită să credem, dar mulţi dintre noi vrem dovezi tangibile imediate. Unii ar vrea ca Dumnezeu sau sfinţii să deţină conturi pe facebook şi să pună poze şi filmuleţe cu cerul dar mi-e teamă că nici aşa nu ar crede.

Oamenii încep să nu mai fie „oameni”. Cantitatea uriaşă de informaţii şi mai ales interacţiunea cu inteligenţa artificială începe să transforme oamenii în altceva. În era în care informaţia este aşa de importantă cred că nu e mult de aşteptat ca aceasta să devină un fel de dumnezeu. Canale ştiinţifice de televiziune au credibilitate mult mai mare decât biserica. Expresii care se auzeau înainte ca: „A zis preotul!” sau „Am auzit la biserică” sunt înlocuite tot mai des cu „Au zis la Discovery” sau „Am văzut eu pe Naţional Geografic” Informaţiile transmise de aceste canale au o credibilitate din ce în ce mai mare şi sunt considerate mai convingătoare pentru că oferă omului imagini, sunete şi efecte speciale. Nu contează că cineva a realizat acel material cu un scop anume, că a făcut multe ajustări, contează doar că „am văzut eu”.

Ei bine dacă mergem cu un pas mai departe vom înţelege că necesitatea unei noi religii devine imperios necesară. Pasul acesta se referă la îmbinarea roboticii cu natura umană. Informaţia de care dispunem se concretizează în maşinării din ce în ce mai performante, mai fine şi mai deştepte. Combinaţia roboticii cu omul nu este deloc o idee nouă. Dacă vă amintiţi de filmul Star Trek acolo are un „android” o combinaţie dintre om şi robot „profeţită” cu mult timp înainte în acest fel.

Iniţial combinarea roboticii cu omul era cât se poate de benefică. Mulţi care îşi pierd piciorul ar dori unul care să înlocuiască, mulţi oameni beneficiază de inimi artificiale, de braţe artificiale sau de tot felul de dispozitive inteligente care înlocuiesc anumite organe. Asta nu e un lucru deloc rău aş îndrăzni să spun şi cred că e faza oarecum „primitivă” a combinării om robot. Acum am trecut mai departe roboţii devin din ce în ce mai umanoizi şi asta nu doar în formă ci mai ales în „gândire”. S-au creat roboţi care „sunt în stare să ia decizii” cum ar fi roboţii poliţişti care pot lua singuri decizia dacă să tragă cu arma în infractor sau nu în funcţie de anumiţi parametri şi algoritmi. Adică nu mai e nevoie să îi aprobe cineva deciziile, el, robotul poate decide dacă deschide focul sau nu.

Zilele trecute un cunoscut multimiliardar rus Dmitry Itskov a convocat cei mai deştepţi oameni ai lumii în acest domeniu la o întâlnire referitoare la viitorul îmbinării dintre oameni şi roboţi. Totul s-a desfăşurat la congresul Global Future 2045, finanţat de miliardarul de numai 32 de ani. El are, deja, 20.000 de susţinători.

Itskov crede că:

În 2020, vom putea controla obiecte din jur cu ajutorul creierului.
În 2025, vom avea capacitatea de a transplanta creierul într-un robot, care va înlocui un organism pe moarte.
În 2035, nu vom mai avea nevoie de roboţi, pentru că vom putea muta mintea direct într-un computer.
În 2045, creierele artificiale vor controla corpuri holografice.

Lucrurile astea parţial sunt realizabile deja. Proiecte care permit crearea unei copii de back-up a creierului deja există şi se poate realiza cu succes „copia informaţiilor din creier” într-o maşinărie acum se lucrează la faza de restaurare a acelei copii. Proiecte de controlare a obiectelor cu mintea sunt sute şi au reuşite din ce în ce mai mari. Iată un material:

http://youtu.be/6LWz4qa2XQA

Dacă ar fi să discutăm şi de îmbinarea geneticii cu robotica deja discutăm de lucruri foarte avansate, discutăm despre clone ale oamenilor de modificări genetice majore. În aceste condiţii apariţia unei noi religii nu mai este un moft ci este o necesitate. Oamenii robotizaţi mai mult sau mai puţin au într-adevăr nevoie de „o noua religie şi un nou set de reguli” cum crede miliardarul rus.

Cine va fi Dumnezeul oamenilor viitorului? Cine va fi, sau care vor fi dumnezeii din timpul vieţii copiilor mei?