Educare sau uniformizare

Deşi am promis că revin pe subiect sâmbătă mintea mea a refuzat să gândească lucid la temperaturi ecuatoriale. Acum s-a mai rezolvat niţel problema temperaturilor şi voi încerca să scriu o parte din gândurile mele privitor la educare după ce vineri scriam despre dezavantajele educării pentru topuri şi concurenţă. Sper să reuşesc să-mi sintetizez gândurile inteligibil şi poate să vă pun şi pe voi, cei care mă citiţi, pe gânduri, să vă provoc la meditare şi atitudini noi în această privinţă.

Societatea în care trăim acum din punct de vedere social e bazată pe deciziile care s-au luat cu multă vreme înainte, cu măcar 50 de ani înainte aş zice. La acea vreme sociologii, psihologii, specialiştii în demografie, politicienii estimau nevoile societăţii pentru viitor şi trasau linii pe care se va merge şi se pare că deocamdată respectăm ce s-a decis atunci. La fel şi deciziile care se iau acum îşi vor face efectul deplin peste vreo 50 de ani de aici înainte. În viaţa socială deşi pare că lucrurile sunt guvernate de „aici şi acum” totuşi acest „aici şi acum „ a fost planificat de multă vreme. Oamenii cred că trăiesc viaţa, dar trăiesc doar ce au fost educaţi şi programaţi să trăiască. Excepţiile sunt puţine. Există totuşi şi oameni care mai privesc peste gard sau oameni care sar gardurile cu care suntem împrejmuiţi şi aceştia sunt cei care au primit o puternică educare acasă şi sau cei care au fost educaţi să gândească.

Un mic exemplu care îmi este proaspăt în minte vă dau în acest sens. Unul din cei care au contribuit major la trasarea „hărţii sociale” de azi este Aldous Huxley, el scria din 1927 despre libertatea sexuală şi cum oamenii în lumea nouă nu vor mai fi „obligaţi să trăiască toată viaţa cu acelaşi partener” ci va avea libertatea să se culce cu oricine doreşte iar relaţiile maritale vor deveni raritate şi considerate anomalii psihologice care trebuiesc tratate. Prima etapă, cea libertăţii sexuale, a fost atinsă deja. Deşi oamenii cred că au scuturat „principiile învechite ale fidelităţii” în realitate ei sunt doar în grafic, aşa au fost educaţi să procedeze. Nu se abat nicidecum de la plan. Cât despre cea de a doua parte… am informaţii că se lucrează deja. Se pare că există voci care vor milita pentru a introduce în DSM ca afecţiune (factor declanşator de afecţiuni) căsătoria.

De ce vrea sistemul să fim toţi la fel?

Se ştie că educaţia, de când a fost inventat sistemul educaţional, educă pe toţi oamenii după aceleaşi reguli, aceleaşi principii, aceleaşi valori, aceleaşi scopuri pentru a servi unei viziuni comune. Toţi copii şcolarizaţi vor învăţa aceleaşi materii, vor fi notaţi pe aceleaşi bareme şi vor ieşi la finalul şcolarizării cam cu aceleaşi abilităţi şi putinţe. Unii cred că alegerea meseriei e libertate, dar să nu uităm că şi meseria o vei alege după ce ai fost şcolarizat de sistem deci vei fi tot în grafic.

Se ştie foarte bine şi nu poate contesta nimeni că fiecare om este diferit de altul şi că nu se găsesc oameni la fel. Totuşi la capitolul educare oamenii vor fi trataţi „egal” adică şi cel isteţ la mate şi cel isteţ la română vor fi evaluaţi pe aceeaşi grilă. Şi cei cu abilităţi pe umane şi cei cu abilităţi pe reale vor fi evaluaţi la fel iar la final „produsul finit” va fi puternic uniformizat. Cei isteţi la o anumită materie vor fi uzaţi (din cauză că sistemul nu e conceput pentru ei, ci pentru toţi, deci va fi oprit dacă se duce peste un anumit nivel) cei care vor fi cu puţine abilităţi pentru anumite discipline vor fi nevoiţi să-şi canalizeze toată energia pentru a ţine pasul cu clasa şi nu vor mai avea timp de ceea ce le place cu adevărat, nu vor mai avea timp să performeze unde au potenţial. În acest fel la finalul şcolii vor ieşi „loturi de produse” lucrate perfect, numai bune de folosit celui care a făcut comanda.

Toate acestea pentru că noi trebuie să corespundem cerinţelor sistemului. Ne este confiscat tot timpul în care am putea să ne dezvoltăm cu 7-8 ore de şcoală şi cu „n” meditaţii şi restul cu TV-ul, nu mai avem timp să gândim individual, să ne formăm, nu mai avem timp de pasiunile şi visele noastre pentru că sistemul vrea totul de la noi. Scopul este acela de a controla facil masele şi de a putea folosi după bunul plac oamenii acolo unde acesta doreşte. Dacă un om gândeşte acesta devine un pericol pentru sistem, poate crea o breşă, oamenii care gândesc nu sunt de dorit în sistemul acesta. Este permisă gândirea doar în limitele impuse de sistem. Priviţi doar puţin la oamenii care gândesc la Dumnezeu şi veţi vedea cum sistemul îi izolează considerându-i învechiţi şi înapoiaţi şi face lucrul acesta prin oamenii educaţi de sistem (dar educaţi „bine”).

Ce poţi face?

Rupe vraja. Sistemul în care trăim nu este realitatea, nu este adevărul, nu este demn de încredere. Nu te lăsa purtat de aparenta securitate promisă de el. Nu te baza pe asigurările sale, nici pe dorinţa sa de a te împlini pe tine. Nu te baza pe minciunile pe care ţi le vinde. Nu realizezi că nu eşti decât o cifră pentru el? Nu realizezi că vei fi eliminat fără milă dacă încurci calculele? Nu realizezi că sistemul nu te vrea inteligent? Nu realizezi că sistemul nu te vrea sănătos? Nu realizezi că sistemul nu te vrea echilibrat? Nu realizezi că sistemul nu te vrea liniştit în familia ta cu copiii tăi? El te vrea bolnav ca să aduci profit farmaciilor şi spitalelor, el te vrea dezechilibrat ca să ai nevoie de susţinerea sa, el te vrea divorţat, despărţit ca să poată distruge instituţia căsătoriei, el vrea energia ta, a partenerului tău de viaţă, a copiilor tăi, el vrea totul. El nu vrea să crezi în Dumnezeu că asta ar însemna să vezi dincolo de gard. Sistemul vrea doar să te folosească şi când nu vei mai fi bun vei fi eliminat fără să fi gustat vreodată libertatea, fără să fi văzut nimic din afara sistemului. Sistemul vrea să fii rob, sclav. (Poate am fost dur, din păcate am fost doar realist. Dacă vi se pare că nu toate sunt reale, mai aşteptaţi puţin şi vă veţi convinge, dar pe riscul vostru)

Conectează-te cu Dumnezeu. Ca să înţelegi ce se petrece aici trebuie să poţi privi din afara cutiei. Dumnezeu este cel care luminează minţile, care comunică cu oamenii, care dă o perspectivă reală asupra a ceea ce se întâmplă cu viaţa de pe pământul acesta. El este singurul care poate oferi libertate, adevărata libertate. Tot Dumnezeu este singurul care îţi poate da mai mult, infinit mai mult decât promite sistemul acesta care ţine doar de carne. În afară de plăcere sexuală, emoţională, vanitate, satisfacţia primului loc altceva nu mai poate oferi sistemul. Dumnezeu are pregătite binecuvântări nespus de mari şi scumpe. Atât de mari încât oamenii au fost şi sunt gata să-şi piardă viaţa aceasta pământească pentru a le căpăta.

Citeşte şi gândeşte. Şi ştii clar că aici nu mă refer la citirea revistelor de cancan ci la citirea de cărţi de calibru. Prima carte de calibru este Biblia şi este cel mai bun punct de pornire. Vei ajunge să vezi ce poate sistemul în care trăim, de ce este în stare, care e scopul şi care sunt coordonatorii săi, ţi se va destupa mintea. Citeşte mult, cititul îţi dezvoltă gândirea şi imaginaţia, cititul te ajută să vezi dincolo de realitatea fabricată.

Educă-te pe tine şi pe copiii tăi. Nu vă lăsaţi formaţi de televizor, de mass-media, de sistem. Educaţi-vă să gândiţi, să visaţi, să creaţi, să exploraţi. Dezvoltaţi-vă capacităţile cu care sunteţi înzestraţi şi nu doar pe cele la care sunteţi tari ci şi pe celelalte. Nu vă lăsaţi copii la „prelu” doar ca sa aveţi voi mai mult timp de muncit. Schimbul nu e avantajos deloc. Poate nu îţi permiţi să faci homeschooling dar măcar parţial te poţi ocupa de formarea copiilor tăi. Nu vă opriţi niciodată din învăţat.

Poate vă par conspiraţionist, dar inainte de a riposta, meditaţi dacă nu cumva e realitate…