An: 2013

Un an de îndurare

de

Astăzi nu voi scrie mult. Nu e mult de scris pentru că e mult de meditat. Dumnezeu a fost tare bun cu mine şi cu cei dragi mie, atât de bun încât mi-e teamă să nu-i greşesc. Deşi am trecut teste grele mâna Lui m-a purtat şi mi-a dat izbândă. Deşi a fost un an greu, am primit putere de la El pentru tot ce trebuia să fac. Deşi nu am meritat, am fost iubit mult de El şi de oamenii pe care El i-a trimis în viaţa mea. Deşi în alte părţi creştinii au suferit pe mine m-a ferit. Bunătatea lui Dumnezeu a fost uriaşă pentru mine şi casa mea anul acesta. La o asemenea bunătate nu poţi găsi cuvinte de mulţumire suficiente ca să poţi fi recunoscător. El face infinit mai mult decât merităm noi şi face asta pentru că e bun şi noi nu vom putea niciodată să plătim bunătatea aceasta însă vom putea să trăim în supunere şi ascultare de El şi eu voi face acest lucru pentru că e tare bine în mâna Tatălui. Da, poate sunt egoist, dar vreau să-mi fie bine aşa că voi sta eu şi casa mea ascunşi în mâna celui Atotputernic. Doamne ai milă de mine şi de ai mei.

Ce a fost o să mai fie. Nimic nu e nou sub soare spune înţeleptul Solomon, toate au mai fost deja. Una peste alta anul care a trecut prin intervenţia lui Dumnezeu a fost un an de mare har şi prin puterea lui am realizat lucrări de care nu mă credem în stare. De departe cea mai mare realizare a anului trecut a fost relaţia mea cu oameni deosebiţi. Nu sunt eu prea „prietenar” dar oamenii care există în viaţa mea mi-au făcut viaţa mai frumoasă, mi-au dat speranţă, m-au încurajat, m-au sprijinit şi am încercat la rândul meu să fac la fel cu ceilalţi, sper să fi reuşit. Dincolo de tot ce poate realiza sau face omul relaţiile sunt partea cea mai bună în care poate lucra şi investi. Probabil la începutul anului voi scrie mai pe larg despre oamenii din viaţa mea.

Citește mai mult

Cât de stresantă este încercarea

de

Cei care se numesc credincioşi cunosc foarte bine termenul de „încercare”. Unii îl percep ca pe ceva rău venit în urma necredinţei, alţii îl percep ca pe ceva rău dar venit la pachet cu credinţa şi unii îl percep ca fiind ceva normal vieţii de credinţă şi mai sunt şi unii care îl percep ca pe ceva bun, pozitiv. În funcţie de modul de percepţie al încercării găsim mai multe moduri de reacţie la încercare. De regulă, la cei mai mulţi dintre creştini, încercarea e de nedorit. Mulţi creştini se roagă ca să le meargă bine  şi nimic care le-ar putea strica „binele” să nu dea peste ei, nici boală, nici lipsă, nici prigoană, nici traume, nici îndoială, nimic. Creştinii ar vrea ca toate lucrurile să le meargă bine.

Aşa se face că orice încercare care vine asupra unui credincios devine un factor de stres puternic şi acesta reacţionează la încercare specific stresului:  corpul său eliberează acid în stomac, accelerează bătăile inimii, pregăteşte omul de apărare sau luptă. Stresul se pare că e factor major al cauzei bolii Alzheimer, bolilor de inimă, ulcerului, diabetului, infertilităţii, migrene, tuse, răceală şi cancer. Aşa că o percepere a încercărilor ca fiind ceva anormal va crea mari probleme şi trebuie neapărat să regândim ce înseamnă încercarea şi ce rol are aceasta.

Citește mai mult

Trăirea creştină nu este uşoară

de

Creştinismul a avut un parcurs tare zbuciumat de-a lungul existenţei sale. Unele perioade în care a fost persecutat masiv, dar şi unele perioade în care a devenit persecutantul. Perioade în care a fost uşor de trăit ca şi creştin, dar şi perioade în care a fost dificil să-ţi trăieşti creştinismul. Perioade în care creştinii erau apreciaţi, dar şi perioade în care aceştia au fost batjocoriţi. Perioade în care creştinii au fost de mare ajutor societăţii, jefuindu-se pentru alţii dar şi perioade în care creştinii au devenit un soi de club exclusivist. Pe suprafaţa pământului şi acum există alte zone în care creştinii se află în diferite posturi. Există zone în care acum creştinii sunt prigoniţi, ucişi, torturaţi dar există şi zone în care creştinii „o duc bine”. Per ansamblu, în vremurile actuale, a crescut gradul de persecuţie a creştinilor şi asta nu doar în ţările musulmane ci şi în America şi în Europa unde se pretinde a fi democraţie.

Dincolo de aspectele socio-politice, trăirea creştină nu este uşoară datorită influenţelor socio-culturale anticreştine foarte prezente astăzi. Societatea, mass-media, şcoala, instituţiile de cultură educă oamenii într-o cultură clar anticreştină. Valorile promovate şi mediatizate nu sunt cele creştine ci mai degrabă anticreştine. Principiile creştine sunt clar atacate de instituţiile de cultură şi moralitatea a fost modificată astfel încât să nu se mai suprapună neapărat cu valorile Bibliei, ci să fie o moralitate de origine creştină dar adaptată culturii permisive.

Citește mai mult

Eu, dacă vreau, pot să mă las…

de

Anul acesta am discutat cu mai multe persoane referitor la anumite obiceiuri rele şi la renunţarea la acestea, dar şi cu privire la anumite obiceiuri bune care ar trebui începute considerându-se benefice şi necesare. Multe din aceste discuţii se terminau sau începeau cu afirmaţia: „Eu, dacă vreau, pot să mă las de…”. Afirmaţia aceasta m-a pus pe gânduri de multe ori pentru că aproape de fiecare dată când am discutat cu alcoolici, fumători, drogaţi, obezi, dezorganizaţi, dependenţi de pornografie şi alţii am primit răspunsul acesta.

Cât de adevărat este că o persoană prinsă de diferite patimi mai poate „dacă vrea”? Cât de liberă mai este mintea unei astfel de persoane să mai vrea? Ce anume ar trebui să se întâmple ca să convingă o astfel de persoană să vrea? Cei mai mulţi alcoolici continuă cu alcoolul chiar şi când medicul le spune că au ciroză, sunt în patul de spital din cauza alcoolului şi tot nu se declanşează acel „dacă vreau, pot”. Mulţi dintre fumători când sunt internaţi la TBC şi doctorul le spune să nu mai fumeze că deja plămânii sunt distruşi, merg în baie să mai tragă câte o ţigară. Multe persoane care au dat în patima mâncatului excesiv primesc avertizarea de la medic că inima le e învelită în grăsime dar tot nu se declanşează acel „dacă vreau, pot”. La fel şi cu persoanele dezorganizate, cu cele care muncesc în exces şi cu orice categorie de „patimi”.

Citește mai mult

Efort mare dar nemeritat

de

Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn. Psalm 127:2

Aseară în discuţiile cu Ana, soţia mea, am ajuns să discutăm despre zădărnicia multora dintre lucrările omeneşti şi cum am ajuns noi oamenii, să muncim cea mai mare parte a timpului pentru lucruri neesenţiale. Apoi o bună bucată din noapte m-au frământat aceste gânduri şi presimt că va mai dura starea aceasta.

Dumnezeu promite să se îngrijească de nevoile copiilor Săi dar, din păcate, de multă vreme parcă nu mai ajunge această promisiune şi mai ales nu ne mai mulţumim cu ceea ce Dumnezeu a promis că ne va da pe pământul acesta, adică hrana din fiecare zi şi îmbrăcăminte. Noi vrem mai mult, mult mai mult şi asta tare ne costă. Ne costă efort şi durere, ne costă separare de soţ/sotie, copii, biserică, ne costă oboseală şi extenuare, ne costă frustrare şi neîmplinire, toate, pentru că nu ne mai ajunge ceea ce Dumnezeu se oferă să ne asigure.

Când noi oamenii vedem că putem realiza atâtea lucruri cu mâinile sau cu mintea noastră,parcă promisiunea lui Dumnezeu prin Domnul Isus din Matei 6 cu 25 se estompează şi încet, încet, nu mai suntem conştienţi de ea, aproape nu ne mai interesează doar atât, pentru că noi credem că prin puterile noastre putem obţine mai mult şi mai bun. Mare dreptate avea bunicul Vasile când spunea: „păi ce, te îmbraci cu două cămăşi? Sau ai două guri?” el vedea în înţelepciunea sa câştigată de-a lungul vieţii zădărnicia muncii pentru lucruri neesenţiale.

Citește mai mult

Eşti creştin rătăcit

de

Da, e clar, am ascultat pe cei de la “Cenzurat” și imediat în minte mi-au venit câteva gânduri reale și tragicomice cu privire la oamenii care își zic creștini. Situațiile astea nu sunt deloc spre amuzament ci pentru trezire. Realitatea e dramatică din punct de vedere spiritual și noi oamenii avem nevoie de legătură permanentă cu Dumnezeu pentru a merge pe calea bună. Iată câteva metode de a te verifica dacă ești creștin rătăcit.

Citește mai mult

Cadourile – cantitate sau calitate

de

Duminică, la Agârbiciu, meditam intens la problema darurilor şi la ce au devenit darurile astăzi. Apoi am venit acasă şi ieri vă scriam tangenţial despre raportarea mea faţă de cadourile din această perioadă şi spuneam de politica noastră, cum să nu ne dăm cadouri acum. Ieri m-am văzut totuşi cu o pungă de mai bine de un metru, cu un moş uriaş pe ea, prin oraş făcând rugăciuni şi parastase să nu mă vadă vreunul din cititorii acestui jurnal. Ştiţi, câteodată Dumnezeu aşa lucrează, ca să nu mă mai cred atât de căpos şi  să nu mai fiu aşa de categoric în lucrurile neesenţiale şi asta mă bucură, sunt în atenţia Sa, slavă Lui.

Dincolo de singurele două excepţii de la cadouri la sărbători pe care le am sunt destul de încăpăţânat în a oferi şi primi cadouri în această perioadă şi nu am pretenţia că deţin cea mai corectă poziţie, pentru că sunt la dispoziţia Celui care poate să mă perfecteze. Dar, trecând prin toate aceste evenimente am meditat mult la cadouri, daruri, atenţii şi tot ce mai este în această gamă şi am descoperit lucruri interesante pe care vreau să mi le scriu.

Darurile nu au fost întotdeauna ca astăzi şi mai ales nu sunt în toate ţările cum sunt în România. Există o mare tentaţie de a cumpăra cadouri la cantitate şi mărime şi nu la calitate (nu mă refer la valoare ci la suflet). Cadourile mari, uriaşe chiar sunt din ce în ce mai căutate, cadourile foarte scumpe sau foarte ieftine sunt căutate şi în acest fel cade accentul pe ce ofer, nu pe, de ce sau cum ofer. Deodată cadourile devin ceva pur comercial şi la achiziţie şi la oferire şi nu mai este importantă aproape deloc simbolistica şi relaţia interumană. Oferim cadouri fie mari şi ieftine, fie scumpe, punem preţ mare pe ambalaje, oferim cadouri să fim văzuţi, ba mai mult ne şi anunţăm pe facebook ceea ce am oferit şi cui. Deodată cadourile devin metode prin care noi vrem să impresionăm lumea, nu atenţii menite să ne ajute să transmitem sentimente şi aprecieri.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.