Fii diferit – Fii cumpătat

„ …eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” Romani 12:3

Performanţa, scorul, punctajul, numărul, locul, poziţia, suma, dimensiunile, culoarea, puterea, diagonala, memoria sunt o parte din cele mai importante cuvinte în clasificarea oamenilor în zilele pe care le trăim. Oamenii cred că, importanţa lor vine datorită unor obiecte sau bunuri pe care le deţin. Cu cât performanţele sale sunt mai ridicate cu atât se poate poziţiona mai sus în top. Astfel devine foarte important să obţii un punctaj bun, să fii pe un loc bun, să ai o sumă mare, să ai anumită culoare la păr, anumite dimensiuni la sâni şi fund, să ai multă memorie la computer sau telefon etc. Orientarea pe competitivitate este cultivată în noi încă din copilărie, dacă nu o cultivă părinţii cu siguranţă grădiniţa şi şcoala ne formează să fim competitivi.

Până la un punct cred că este bună dorinţa de a fi mai bun în permanenţă, e necesar să evoluăm, să ne perfectăm,să performăm, dar când punctul de compararea sunt ceilalţi oameni, deja avem o poziţie greşită. Efectiv ne facem într-o oarecare măsură adversari cu oamenii care trăiesc alături de noi, pentru că va trebui să câştigăm anumite beneficii în defavoarea lor. În momentul în care succesul se bazează pe compararea cu ceilalţi, cred că discutăm de o poziţie greşită şi această poziţionare ne face să acţionăm de multe ori fără dragoste, fără cumpătare, fără sensibilitate.

Această comparare ne face să devenim mândri şi pe baza realităţilor dar şi pe baza minciunilor. O asemenea poziţie ne face să dăm alte date pe facebook decât cele reale, unele care să fie măcar puţin „îmbunătăţite”, să vorbim despre vizeze puţin mărite (din alea de formula 1 uneori), despre „performanţe ajustate”. Spiritul competitivităţii face pe multe domnişoare să se vopsească (deşi nu au păr alb), să mai taie din fustă, să mai adâncească decolteul, să mai adauge ceva bijuterii. O asemenea competiţie face pe bărbaţi să se epileze, să ia un hectar în plus la ecranul telefonului sau o herghelie de cai mai mult la motorul maşinii. Individual luate aceste „ajustări” nu sunt în esenţă rele, ele devin rele prin folosirea lor păcătoasă. Cred că o doamnă de o anumită vârstă, căreia părul alb îi dă bătăi de cap, nu greşeşte dacă se vopseşte dar cum putem evalua aceeaşi manevră când e făcută de o tânără care are părul frumos? Cred că un telefon cu ecranul „uriaş” nu e un păcat în sine, un om de afaceri chiar are nevoie pentru activitatea sa de o maşinărie bună, dar cum motivăm un muncitor la drumuri care nici măcar nu ştie să deschidă o aplicaţie dacă îşi cumpără un asemenea monstruleţ?

Vedeţi, în momentul în care competitivitatea se bazează pe compararea cu ceilalţi păcătuim foarte uşor şi cine are de pierdut suntem doar noi. Din dorinţa de a da bine, consumăm resurse importante pentru a fi în diferite topuri. Mulţi oameni au muncit toată viaţa ca să facă o casă „ca ceilalţi” iar acum stau într-o bucătărie de vară „de vară” şi iarna, nici măcar nu încălzesc acea casă extraordinară, ea este făcută doar ca să rămână în top. Realizaţi cu ce efort se făceau casele? Ştiţi câtă muncă era acolo, colosală aş putea spune. De ce? Ca să fiu în top. La ce mă ajută? Cine plăteşte nota de plată? Eu. Se merită dacă trag linie şi socotesc? NU.

De aceea Scriptura ne îndeamnă să avem simţiri cumpătate. Avem două motive fundamentale dar totuşi cred că principalul scop este acela de a fi scutiţi de suferinţa inutilă pe care avem prostul obicei să ne-o producem. Un alt motiv, foarte important este că trebuie să ne caracterizeze înţelepciunea, judecata, moderarea aşa cum pe Domnul nostru Isus Hristos îl caracterizau. Dragilor, trebuie să ne învingem pornirea asta a firii da a avea despre noi o părere mai înaltă decât se cuvine. Trebuie să ne evaluăm onest şi sincer şi să avem simţiri cumpătate. Primii care ar beneficia am fi noi dar în acelaşi timp şi numele lui Dumnezeu va fi lăudat prin viaţa noastră.

Întrebarea este: Să nu mai dorim performanţa? Să nu mai dorim evoluţia? Ba da, dar nu bazându-ne pe vecinul, sora, fratele, colegul, vedeta ci comparându-ne doar cu Hristos să încercăm să creştem asemănarea cu El şi comparându-ne cu noi, cei de ieri şi dorind să fim mai buni, mai sfinţi, mai puternici. Evoluţia şi performanţa să fie în omul spiritual şi să nu ne mai găsim valoare în lucrurile pe care le deţinem. De fapt, se poate observa destul de bine faptul că în cele mai multe cazuri cu cât omul e mai mic în interior cu atât se măreşte la exterior. Apare principiul acesta al compensării şi Scriptura avertizează cu privire la acest pericol: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară… ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.”

Vedem multe pasaje ale Scripturii în care Dumnezeu apreciază cumpătarea, echilibrul, înţelepciunea şi vedem cât sunt ele de valoroase în ochii lui Dumnezeu, de asemenea vedem cât sunt de sănătoase pentru trup, minte şi relaţii haideţi deci să fim mai cumpătaţi, mai calculaţi să nu ne mai dedicăm atât de mult timp comparării cu alţii, performării în competiţia umană ci creşterii în asemănarea cu Domnul Isus. EL să ne fie singurul punct de referinţă în dorinţa noastră de creştere şi evoluţie. Doamne te rog ajută-mă!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.