An: 2014

O femeie fascinantă

de

Ai fost şi vei rămâne cea mai fascinantă fiinţă de pe Pământ pentru mine. Eşti o combinaţie unică de sensibilitate, emoţii, putere, perseverenţă, muncă, jertfă, frumuseţe şi creativitate. Ştii doar că îmi place uneori, să mă uit la tine şi să te admir îndelung. Da, chiar eşti specială, unică, deosebită şi se pare că, tocmai această combinaţie, era ceea ce îmi trebuia. Dumnezeu nu greşeşte niciodată. Îi mulţumesc pentru tine.

Îţi doresc o viaţă cât mai liniştită în continuare, că palpitatntă o faci tu. Îţi doresc toate binecuvântările cerului în viaţa ta, că sigur le vei împărţi altora. Îţi doresc sănătate şi putere, că sigur le vei folosi pentru cei din jur. Îţi doresc izbândă în împlinirea planurilor tale, pentru că ele ne privesc şi pe noi. Îţi doresc ani buni în continuare, ani în care să ai parte de iubirea lui Dumnezeu, a copilaşilor noştri şi a mea. Te iubesc Ana! Pentru totdeauna! La mulţi şi buni ani!

Citește mai mult

Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână

de

Da, este una din recomandările celui mai înţelept om care a existat vreodată şi întreaga frază sună aşa: „Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstreaz-o, căci ea este viaţa ta.” De fapt, întreaga carte a proverbelor este una despre înţelepciune şi e presărată cu îndemnuri spre a învăţa. Nu doar atât, în Scriptura întreagă se insistă pe nevoiea ca oamenii să înveţe pentru a fi binecuvântaţi. Până la urmă şi Biblia este scrisă tocmai spre a fi învăţată şi spre a oferi în acest fel înţelepciune.

De ce abordez o astfel de temă? Pentru că văd o disproporţie uriaşă între importanţa pe care o are munca şi importanţa pe care o are învăţătura. Se propagă ideia că e mai ferice a fi muncitor decât înţelept. Se separă oamenii din bisericile neoprotestante în enoriaşi şi clerici şi asta nu e bine deloc. Ajungem să fim mulţumiţi că dăm din banul nostru la biserică şi credem că plătind un predicator bun, am rezolvat problema, când, în realitate, avem nevoie să ne preocupăm cu învăţatul, avem nevoie de studierea personală şi în grupuri mici a Cuvântului.

Citește mai mult

Despre frică – Concluzii

de

Am scris câteva articole despre frică, am încercat să fac o diferenţiere între anxietate şi frică şi sper că am reuşit măcar puţin. Frici sunt enorm de multe şi dacă la ele adăugăm şi fobiile vom descoperi o listă consistentă. În realitate, indiferent că vorbim de anxietate, fobii sau frici ele sunt vindecabile, dacă vrem să le depăşim. Problema mai mare e când ne-am obişnuit cu ele şi ne temem să renunţăm la frică. Problema mare este când frica ne devine aliat, când frica sau anxietatea ne devin sprijin, când frica şi anxietatea ne aduc avantaje. Atunci chiar e problematică situaţia.

Bine spunea cineva: Dacă durerea situaţiei prezente nu e mai mare decât durerea schimbării, omul respectiv încă nu e pregătit să se schimbe. Cu alte cuvinte, concret, în această situaţie, dacă frica sau fobia sau anxietatea pe care o trăieşti nu te doare suficient de tare, nu vei scăpa niciodată de ea. Nici măcar Dumnezeu nu ţi-o va lua cu forţa.

Frica, teama, anxietatea, fobiile sunt parte din pachetul de consecinţe ale păcatului. Vor însoţi viaţa omului până în momentul plecării de pe Pământ. Singura ieşire din închisorile acestea, o constituie supunerea totală lui Dumnezeu. Cine se teme de Domnul are toate motivele să nu se mai teamă de nimic, sau fricile de orice altceva să nu îl mai încătuşeze. Este singurul mod de a scăpa de frică cu adevărat pe acest pământ.

Citește mai mult

Frica de eşec (II)

de

După ce în prima parte am vorbit mai mult de succes în optica mass-mediei de astăzi, în special a mass-mediei hollywoodiene, care e folosită cu succes pentru modelarea modului nostru de a vedea lucrurile, care e folosită cu succes pentru a manipula şi planta concepte noi, astăzi voi încerca să privim la teama de eşec în viaţa de zi cu zi, nu doar cu privire la carieră. Puţini oameni ajung să aibă „succesul” menţionat în prima scriere şi asta nu e rău aş zice.

Ca o precizare, nu am nimic împotriva succesului, eu sunt unul din oamenii care lupt şi depun efort să am succes în ceea ce fac. În activitatea de consiliere, mă lupt să fiu din ce în ce mai bun, de exemplu. Însă, pentru unii succesul ar fi însemnat să ajung mai sus, până spre vârful „breslei”, pentru mine succesul nu mai înseamnă asta, ci înseamnă să ştiu să ajut cât mai mulţi oameni în mod eficient şi prin intervenţia lui Dumnezeu. Când văd un om pe stradă bucuros, deşi cu luni în urmă era în prag de suicid, o consider un succes, nu atât al meu, cât al binelui în general. Da, am fost şi preşedinte în Asociaţia Consilierilor Creştini dar nu asta a însemnat pentru mine succesul, nu la un astfel de succes sunt chemat. Aşadar din frica de eşec în carieră, pot avea probleme cu o altă frică, frica de eşec în activitate.

Citește mai mult

Frica de eşec (I)

de

O altă frică, din „Top 10” a fricilor umane e frica de eşec. Nu ştiu dacă frica asta e foarte veche, mai degrabă cred că e o frică modernă, care a apărut odată cu importanţa succesului. Înainte oamenii nu erau aşa preocupaţi cu competiţia ca astăzi, ci aveau viaţa lor socială. Concurenţa era mică, pentru că grupul la care se raportau era mic, pentru că definiţia succesului nu era asta actuală. Astăzi, succesul a devenit un termen foarte important pentru om. Gândul că va eşua, devenind unul din cele mai chinuitoare gânduri şi generând unul din cele mai mari stresuri.

Succesul e un termen oarecum modern, pe care se insistă foarte mult, din dorinţa de a scoate de la oameni maximul de performanţă într-un timp foarte scurt. Aş putea zice că, în cele mai multe cazuri, este periculos termenul. Deşi sună bine să ai titlul de „om de succes”, vom vedea azi că nu e o stare ideală, sau cel puţin are multe nuanţe. În acest sens, vom încerca să definim pentru bărbat şi femeie ce înseamnă succesul în optica modernă.

Citește mai mult

Frica de viitor

de

Este cunoscută în popor ca „frica zilei de mâine” și de fapt,este o anxietate care poate varia ca intensitate, de la ușoare emoții, până la anxietate generalizată și poate tulbura și strica, pacea, liniștea, poate alunga mulţumirea, ne poate deposeda, de ceea ce avem azi și mai ales ne poate îmbolnăvi fizic, psihic și mental.

Poate o să vă mire, însă frica de viitor, frica de ziua de mâine, este prezentă și se manifestă mai mult la oameni care stau bine material, decât la oameni aflați în lipsuri. Pe măsură ce adunăm, avem, deținem, facem din aceste lucruri un nou standard, numit standardul minim și am vrea, cum zicea tata „când ne va fi mai rău, ca acum să ne fie”, așadar, ne vom îngrijora și speria de posibilitatea ca mâine să ne fie mai rău decât azi.

Iată câteva cauze ale fricii de ziua de mâine:

Standardul minim. Cum spuneam mai sus, ce avem azi am vrea să fie minimul, dacă mâine strângem mai mult, am vrea ca acela să fie minimul și ne întristăm sau ne îngrozim, că e posibil să avem mai puțin. A avea mai puțin, devine similar cu eșecul, insuccesul, blestemul. Uitați-vă cât de vehement se protestează dacă se anunță reduceri de pensii sau salarii, aproape cu disperare, unii sunt gata să se sinucidă deși nu vor fi muritori de foame, nu vor ajunge cerșetori, deși de pâine și haine ar ajunge. Plafonul minim ne face să ne temem. Vrem neapărat ca mâine să ne fie mai bine ca azi și cine atacă acest deziderat al nostru, ne poate deveni dușman de moarte (numai să întrebați câți nu ar vrea să îl omoare pe președintele Băsescu, pentru că, în urmă cu ceva ani, a îndrăznit să coboare nivelul pensiilor și salariilor)

Citește mai mult

Frica lipsei de iubire

de

Deşi se leagă şi este tot din categoria fricii de oameni, frica lipsei de iubire necesită o abordare separată, datorită răspândirii şi a efectului pe care o are. Iubirea este una din nevoile bazale nu putem face abstracţie şi acum nu vorbesc de iubirea romantică, dintre soţ şi soţie, ci despre acceptarea şi aprecierea după care tânjim ca să le primim din partea celorlalţi. Bineînţeles că această nevoie diferă ca intensitate la fiecare din noi şi ne raportăm diferit la ea, în funcţie de vârsta pe care o avem, dar nu o putem nega nici ca importanţă nici ca prezenţă. Omul are nevoie să fie iubit, tânjeşte după asta, aşa e construit, aşa e de la creare. Lipsa de iubire poate da o frică îngrozitoare, aşa de mare încât pentru unii oameni e mai teribilă decât frica de moarte. Lipsa de iubire poate da o anxietate generalizată, poate da depresii severe, nevindecabile cu medicamente. Lipsa de iubire nu poate fi trecută cu vederea, ignorată, pusă într-un raft.

Pentru oamenii care nu se simt iubiţi, greutăţile vieţii devin mai greu de depăşit, bătăliile sunt mai grele, obstacolele par mai mari şi în consecinţă, viaţa devine mai grea şi lipsită de strălucire. Mai mult, oamenii care nu sunt iubiţi, sunt predispuşi la tot felul de excese, la tentaţia de a reconsidera moralitatea, la depresii, la ură faţă de alţi oameni sau categorii de oameni. În consecinţă, nevoia de iubire nu e un moft, nu e o găselniţă pe care batem monedă de dragul de a scrie, ci o nevoie fundamentală, pe care o regăsim clar în Biblie. Unul din versetele cele mai importante ale Scripturii, unul din primele învăţate de copii la biserică, începe cu „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…”

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.