De șapte ori cade… dar se ridică

de

De multe ori meditez la cât de bine ar fi să nu mai păcătuiesc deloc, să nu mai am lupta cu păcatul și să pot trăi în sfințenie deplină. Mi-aș dori, ca oricare din voi, să nu mai cad în păcat niciodată. De fapt, și Pavel își dorea asta foarte mult și era necăjit că realitatea, include sportul acesta al căderii și ridicării. Spunea el: ”binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!”

Adesea, la consiliere vin oameni care sunt dărâmați de realitatea căderii în păcat, așa cum și eu sunt atunci când cad. Dărâmarea asta e de cele mai multe ori devastatoare și în multe cazuri paralizantă. Cineva sau ceva vrea să te țină în acea părere de rău, în acea renunțare și abandonare moleșitoare și neutralizantă. De fapt, conștiența păcatului întotdeauna dă părere de rău și dezamăgire iar pentru un om care vrea să trăiască sfânt, existența unui păcat în viața lui, îl face să intre în conflict cu confortul psihic, nu mai are liniște, se simte murdar și mizerabil.

Astăzi scriu un mesaj de încurajare pentru cei ce se simt mizerabil din cauza păcatului, pentru cei ce se simt fără putere, prăbușiți, dărâmați. Pentru cei ce sunt dezamăgiți de ei înșiși și se află ”aruncați în decor” de pe drumul pe care alergau. Pentru cei care nu mai cred că sunt vrednici și care nu mai cred că se pot ridica.

Citește mai mult

Fericirea mea depinde de tine…

de

Cel mai ușor mod de a căpăta puțină fericire pe acest pământ este cerând-o. Așa se face că părinții cer fericire de la copii, copiii de la părinți, soțul de la soție, soția de la soț, angajatul de la patron, patronul de la angajat și alte și alte situații în care, fericirea se dobândește de la aproapele. Este un model bolnav de a găsi împlinirea și chiar parazitar. Cum ”dătătorul de fericire” nu mai vrea sau nu mai poate, imediat este etichetat ca fiind inuman, nemilos, neiubitor, nerespectuos sau chiar criminal. A îndrăzni să nu oferi fericire celui care o cere, e o ofensă mare.

Mihaela, e o soție tânără din diaspora. Are 2 copii cu soțul ei și o stare socială bună. Soțul muncește din zori până seara și din cauza asta au tot ce le trebuiește. S-a învățat să trăiască o viață fără griji pentru că Dan, se ocupă imediat de orice nevoie apărută, doar să i se spună. Problema este că, în ultimul timp, Dan nu mai face față să ”dea fericire”. Este foarte obosit după ani de alergat și muncit, iar Mihaela se simte neiubită, neprețuită și bineînțeles, nefericită. Consideră că i s-a luat un drept al ei, fericirea. Se gândește adesea că Dan e capabil de mai mult și îl bănuiește că duce fericirea altcuiva.

Citește mai mult

Prostia și omul religios

de

Poate vă întrebați ce are un termen cu celălalt? Păi… sunt ”frați de cruce” de multe ori. Multă prostie găsim la oameni religioși, poate mai multă decât la ceilalți. Hai să încep cu exemple extreme, care să nu lezeze pe vreunul din voi. Știți cu siguranță că există oameni care au ca dumnezeu diferite animale, sau diferite planete sau diferiți oameni. Există oameni care se așteaptă ca după moarte să primească drept recompensă pentru credința lor 7 fecioare să facă sex cu ele și mult vin. In 1974, jurnalistul și pilotul de curse Claude Vorilhon (Raël) a înființat religia Raël. El a susținut că tatăl său este extraterestru și că „farfuriile zburătoare” vor salva omenirea. Astăzi, Biserica Raël numără peste 80.000 de membri în 90 de țări. Și exemple sunt așa de multe, că ar lua sute bune de pagini. Oamenii cred o grămadă de prostii.

Acum, noi creștinii, ne vom crede superiori. Noi credem în ce trebuie, noi avem credinţa adevărată doar… În realitate mulți, foarte mulți creștini, cred tone de prostii. Unii sunt așa de ușor de prostit, încât doar faptul că s-au născut în case de creștini, le-a făcut contact cu creștinismul, că ei puteau crede orice altceva, dacă se nășteau în altă parte. Iată câteva exemple care, spre deosebire de cele de mai sus, e posibil să vă lezeze:

Citește mai mult

Crizele de prostie

de

Ana tocmai îl născuse pe Iosua. În acea vreme eram frământați de gândurile de părinți cu bebe. Am tot căutat cum putem noi să facem, să îl hrănim cât mai natural cu putință și am descoperit un articol foarte interesant despre sucurile de legume și fructe, iar în acel articol erau recomandate câteva mixere utile în acest sens. Ei bine, noi am fost învățați doar cu sucuri de citrice, pe care le făceam la o chestie micuță din plastic, prin presare manuală și învârtire, dar aparatele prezentate acolo, mi s-au părut super faine. Așa se face că, fără să discut cu soția, ca să fie surpriză, am cumpărat unul din acele aparate și hopa cu el acasă.

Ca să nu mă ofenseze, Ana nu a spus nimic critic despre el, dar aveam senzația că măgăoaia nu e de noi. După un timp, am realizat că am făcut achiziția într-un moment de prostie. Nu am calculat bine, nu am estimat bine, nu m-am consultat și m-am lăsat convins. Acel aparat a fost folosit fix de 5 ori, așa din entuziasm, apoi a zăcut mutat prin casă 5 ani, până l-am vândut la un sfert din preț, pe un site de anunțuri.

Citește mai mult

Prostia nu doare, dar produce durere altora

de

Delicată discuția despre prostie, dar absolut necesară. Se pare că una din caracteristicile vremurilor în care trăim este prostia omenească. Parcă înainte nu era așa de ușor să duci de nas oamenii. Azi, dacă ai mijloacele de manipulare necesare îi prostești pe cei mai mulți. Înainte oamenii erau mai circumspecți, mai prevăzători, analizau mai mult, mai cereau sfatul cuiva, fie că era preotul sau învățătorul sau păstorul din sat. Azi noi le știm pe toate, nu mai avem nevoie de sfaturi și acționăm ”în deplină cunoștință de cauză”.

Secolul vitezei ”ne-a băgat în viteză”, oamenii care nu au făcut nici o școală ajung totuși mari specialiști. Nonvalorile ajung valori. Și la școli și facultăți colegii te consideră cool, dacă chiulești și te îmbeți, nu dacă înveți. Așa se face că trec etape importante din viață, dedicate învățării și omul rămâne prost. Mai mult, nici disciplinarea copiilor nu mai este permisă, deși Scriptura spune clar că dezlipește nebunia de sufletul lor. 7 ani de acasă pauză, în clasele 1-4 mai prinde ceva, la 5-8 deja e obișnuit și plictisit cu școala, la liceu e prea nașpa sa înveți când o mare parte din colegi nu o fac și totuși trec și uite așa ajunge omul specialistul care va lucra mâine.

Citește mai mult

Atât de aproape și totuși așa de departe     

de

De câteva zile, trezitul dimineața îmi oferă energie pentru toată ziua aproape. Liniștea, răcoarea, răsăritul, singurătatea și cititul, pot energiza un om pentru o zi întreagă, cel puțin unul ca mine. Uneori tânjesc după plăcere, o caut cu toată ființa în lucruri scumpe, în lucruri senzaționale, o caut febril și agitat în moduri greșite și ea… mă așteaptă în fiecare dimineață să-mi dea binețe. De multe ori nu am văzut-o, alte ori am văzut-o dar nu am remarcat pe lângă cine trec și uneori am fost superficial. Totuși, simplitatea și liniștea pot aduce mai multă plăcere decât toate bogățiile lumii.

Nimic nu se compară cu momentele acestea de pace și liniște și sper să mă pot înfrupta din ele, să le savurez pentru că nu știm ce va mai fi mâine. Mulți tremură la gândul că un asteroid va lovi pământul, alții se tem de lipsa mâncării, dar cred că drama mai mare ar fi dacă ni s-ar lua liniștea dimineții, răcoarea dinaintea răsăritului, răsăritul, plăcerea cititului și a meditării.

Citește mai mult

Șapte femei vor apuca un bărbat

de

Trăim vremuri de mare strâmtorare pentru creștinii care vor să trăiască în curăție, iar dacă acum e greu, previziunile sunt sumbre de-a dreptul. Nimeni nu și-a închipuit că problema homosexualității va fi așa de gravă în timpurile din urmă, încât critica unui copil la scoală, a homosexualității, să declanșeze alarma antirasism și să fie considerați posibil extremiști. Nimeni nu și-a închipuit că un fenomen, care în urmă cu doar 50 de ani era inexistent, azi va pune cătușe și va demoniza pe cei ce au curajul să afirme că homosexualitatea e păcat, exact așa cum Kirk şi Pill, strategii activiștilor homosexuali, scriau în revista pentru homosexuali Guide, „The Overhauling of Straight America” din 1987.

Până acum, creștinii au avut poziții defensive, de fapt… nu prea au avut o poziție definită, cei mai mulți erau și sunt pe nicăieri la capitolul acesta. În cel mai bun caz, se mulțumesc să afirme cu tărie că e păcat și să demonizeze oamenii care se luptă cu păcatul acesta, uitând că ”master planul”, e realizat de demoni și draci. Să bagi capul în nisip și să te mulțumești că nu ți s-a întâmplat ție, copiilor tăi sau bisericii din care faci parte, nu e strategie, sau e, dar pentru distrugere sigură, la homosexualitate capul plecat înseamnă altceva, nu scăpare. Să demonizezi oamenii respectivi, fără a le arăta calea dreaptă e iar o strategie greșită și o încurajare a strategiei lor. Să te dezici complet de fenomen, ca și cum nu ai trăi în această realitate, iar nu e strategie întrucât, biserica, familia, copii tăi sunt vizați direct. Cred că e timpul ca oamenii cu frică de Dumnezeu din țara asta să stea la o masă a înțelepților, să cheme Duhul lui Dumnezeu în ajutor și să conceapă o strategie, care să implice atitudinea publică față de homosexualitate dar și pe cea particulară și în același timp, să găsească o cale prin care creștinii temători de Dumnezeu să poată să se opună fenomenului și să salveze oameni nu să lupte cu oameni.

Citește mai mult