Cu Duhul Sfânt, dar împotriva Lui – II

de

Așa cum spuneam ieri, în prima parte a meditării, nu am intenția de a face dezbateri teologice sau doctrinare, ci doar pe cea de a atrage atenția cu privire la niște realități care țin de un minim de precauție. Există curente de învățătură care prind tot mai mult azi și care învață pe oameni ceva greșit, iar învățătura despre Duhul Sfânt e un subiect tare preferat de cei ce caută senzațional și supranatural. Scriu aceste rânduri nu ca un afront adus cuiva, pentru că am convingerea că fiecare e responsabil de ceea ce crede, ci ca pe un semnal de alarmă, un indicator de avertizare, pentru că mă confrunt cu aceste pericole aproape zilnic.

Prin definiție, creștinii trebuie să fie oameni înțelepți, isteți, greu de corupt și prostit. Nu avem voie să fim proști, statutul de Copii de Dumnezeu nu ne permite asta și prezența reală a Duhului Sfânt, nu ne dă voie să fim altfel decât înțelepți.

Revenind la Duhul Sfânt și la învățăturile despre deținerea, botezul, umplerea, plinătatea, semnele deținerii Lui, aș vrea să mai trag câteva semnale de alarmă. Duhul Sfânt este Dumnezeu, este o persoană a trinității, asta înseamnă că nu e cineva mai puțin important, ci e la fel de important, autoritar, sfânt, atotștiutor ca și Celelalte Persoane ale trinității. Mulți cred greșit, inconștient unii, că Duhul Sfânt ar fi ceva inferior, care e pus la dispoziția noastră să îl folosim când avem nevoie și pentru ce avem nevoie. În realitate lucrurile stau altfel. Duhul Sfânt vine în noi la convertire ca să stăpânească, ca să locuiască în templu. El nu vine ca să stea undeva, ca o piesă în trusa de reparații auto, nu vine nici ca o putere latentă, pe care să o activăm când e nevoie, nu vine să ne dea doar o aură în jurul capului ca să arate ce sfinți suntem. Nu vine ca să vorbim în limbi și atât. El când vine stăpânește. Asta ar trebui să ne facă să tremurăm.

Citește mai mult

Cu Duhul Sfânt, dar împotriva Lui – I

de
super spiritual Duhul Sfant

Vreau să scriu câteva gânduri despre un subiect foarte delicat, cel care privește Duhul Sfânt, care ar trebui să locuiască în noi în fiecare. Nu voi scrie în calitate de specialist, pentru că nu sunt. Voi vorbi ca om simplu, din popor, care vede anumite lucruri și îi sunt descoperite, ca om care vede adesea extreme ale doctrinei despre Duhul Sfânt și care se confruntă cu aceste extreme. Des, mult prea des, văd, aud, simt, folosiri ale Duhului Sfânt ca scuză, diplomă, motive pentru păcat, dovezi când alții nu cred, modalități de împlinire a unor pofte păcătoase și aceste aspecte eu le numesc grozăvii. Avem nevoie de o doctrină sănătoasă asupra acestei chestiuni și mai ales avem nevoie de atenționări urgente, acolo unde păcătuim cel mai des. Ca cei de la protecția muncii care, te obligă  să pui plăcuțe de avertizare oriunde este pericol, deși știi clar că e pericol.

În primul rând Duhul Sfânt este o persoană. Este o persoană a trinității, nu este un steroid pe care îl luăm pentru a crește ”masa musculară spirituală”, nu este un facilitator al ghicirii, nu este o diplomă pe perete, nu este o scuză, nu este obiect, suflare. Duhul Sfânt este o persoană a trinității, este Dumnezeu și are statut de Dumnezeu, nu poate fi separat de trinitate. Să ne păzim de curentele care ne învață altceva.

Citește mai mult

Riscul și oportunitatea de a fi diferit

de
riscul si oportunitatea de a fi diferit

Multe fapte și atitudini negândite fac oamenii, din dorința de a nu fi considerați diferiți de ceilalți. La adolescenți și tineri, aspectul acesta le poate schimba macazul în viață. Dorința de a fi ca și ceilalți, de a nu fi etichetat cumva, îi face pe tineri să se ia după turmă. Pe ei îi supără tare o poreclă ca ”tocilarul”, ”pocăitul”, ”ochelaristul”, ”uscatul”, și altele. Aceasta e cauza pentru care tinerii intră în ”rândul celor normali” și se apucă de poante, fumat, uitat la pornografie, alcool, sex, chiulit și câte și mai câte. Se pare însă că acest ”normal” are de a face cu răul și nu cu binele.

Pentru un adolescent sau tânăr, riscul de a fi diferit e foarte mare. La vârsta când îți clădești imaginea de sine, când ai cele mai mari tulburări hormonale, când ești cel mai vulnerabil pentru că încă nu știi cine ești, o insultă sau o ironie te poate afecta foarte mult, atât de mult încât ești gata să lași învățăturile sănătoase, morale, și să faci ceva care știi sigur că e rău, doar să fii relevant, acceptat, primit, apreciat. La ei, riscul este foarte mare de aceea părinții trebuie să le fie în primul rând prieteni copiilor.

Citește mai mult

Egoismul ca sursă a nefericirii

de
egoismul

De când a intrat păcatul în lume, avem de a face cu egoismul. De fapt, el a pornit de la însuși îngerul luminii și a continuat prin Eva și Adam. Lucifer, a voit pentru sine mai mult decât avea, și avea mult, să nu uităm asta. Eva și Adam, au dorit mai mult pentru ei, și aveau mult, toată grădina Edenului. David a dorit mai mult, și avea deja mult ca împărat, așa înțelegem din confruntarea lui Natan. Ahab avea mult și totuși a dorit și via lui Nabot. Exemple sunt multe în Scriptură, de oameni care aveau, dar cărora nu le-a ajuns deși aveau mult.

Vedeți, păcatul egoismului aduce mare nefericire. Nefericește pe cel egoist și nefericește pe cei din jurul său. Se spune că pe fața pământului 90% din resursele existente sunt deținute de 5-6% din oamenii planetei. Restul de 95% din oameni, trebuie să împartă între ei 10% din resurse. De aici și dispute, conflicte, foamete, mizerie, control al populației etc. Egoismul îl face pe un om să condamne lejer la moarte alte mii de oameni. Egoismul face pe unii oameni puternici să intervină militar, să aducă războiul, foametea, moartea în anumite țări, pentru ca ei să câștige. Egoismul face pe unii deținători de companii să provoace boli și epidemii pentru a vinde leacuri. Egoismul face ca unii oameni să arunce mai degrabă resurse, decât să le dea sărmanilor. Lumea e afectată în cele mai înalte nivele ale sale de egoism și despre asta se poate scrie mult, cu dovezi.

Citește mai mult

Anormalitatea normalului

de

”Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!”

Aseară eram pentru niște investigații la o clinică modernă din Sibiu. Totul era aranjat perfect acolo, de la cromatică, la spații generoase de așteptare, fotolii spațioase, liniște, curățenie și rafinament. Se vorbea politicos și personalul de la recepție era foarte amabil. Așteptam liniștit să ”îmi vină rândul”, când a intrat un cuplu, ”de la țară”, care a salutat cu un ”Bună seara!” clar și răspicat. A fost ca un cutremur, nimeni nu se aștepta acolo, în condițiile alea, ca cineva să dea binețe așa de ”sonor”. Domnișoara de la recepție a roșit cerându-și scuze fâstâcită, de parcă oamenii ar fi intrat în pielea goală. I-a convins să vorbească puțin mai încet, apoi pur și simplu i-a expediat, din cauză că nu se potriveau cu ambientul, asta am simțit.

La ieșire, doamna foarte hotărâtă: ”Vă doresc sănătate la toți. Niciunul din voi să nu plece de aici nevindecat. Să vă ajute bunul Dumnezeu pe toți. Vă doresc fericire.” Secretara de le recepție a roșit toată și număra pașii oamenilor spre ieșire. Când aceștia au lăsat în urmă masiva ușă de sticlă am văzut-o cum își relaxează trupul, ca după ce trecuse un mare pericol. Marele pericol de a fi normal. S-a uitat la toți cei ce așteptau, să citească dacă vreunul din noi nu a fost foarte deranjat de apariția misterioasă.

Citește mai mult

Ne modelăm viața prin gânduri

de
curat in minte suntem ceea ce gandim

Nu știu câtă importanță dai tu gândurilor ce-ți trec prin minte. Poate ești obișnuit să gândești nestingherit la orice. Poate ești obișnuit să lași tot felul de idei să rodească în minte. Poate că în mintea ta e un vuiet permanent de idei și gânduri, pe care nu ți-ai pus problema să le filtrezi nicicum. Ei bine, azi vreau să îți spun că suntem ceea ce am gândit și vom deveni ceea ce gândim.

De obicei, la adăpostul secretului, profitând de faptul că gândurile nu sunt știute de semeni, ne permitem să cochetăm cu tot felul de idei și nu ne punem problema să facem curățenie și să punem filtre. În fond, ceilalți nu pot să ne afle gândurile. În felul acesta mintea noastră devine un loc de plămădeală și dospeală a tot felul de idei care ne vor modela viața.

Noi ne ferim să ne cunoască alții gândurile, dar de fapt, ar trebui să ne preocupe să ne protejăm pe noi de gândurile noastre. Știați că devenim ceea ce gândim? Știați că viața noastră e suma gândurilor noastre de până acum? Știați că nefericirea sau împlinirea actuală, sunt datorate în special gândirii noastre? Da, de acolo pleacă aproape toate, de la minte, de la gândire.

Citește mai mult