Astăzi voi scrie scurt, pe un subiect vast dar clar. Scriu scurt pentru că am mai scris despre el. Mulți dintre noi ne supărăm pe careva. Știu oameni care s-au supărat acum 12 ani și încă o mai duc, n-au de gând să renunțe la supărare, așa de mare e. Alţii nu au 13 ani, au 20, 30, 2, 5, luni etc. Problema e aceeași, sunt supărați și nu le trece.
Și eu am fost de-a lungul timpului supărat pe multe persoane. Nu eram eu cel mai supărăcios, dar aveam arsenalul meu de supărări. Motive erau destule și dovezile erau ”zdrobitoare”. La ”câte îmi făcuseră”, eram îndreptățit să fiu supărat pe ei. Multă vreme am stat supărat pe unii oameni, dar minunea este că azi nu mai sunt supărat pe nimeni. Am realizat că dacă sunt supărat pe cineva, e strict problema mea și nu a lui. Dacă sunt supărat pe cineva, eu sunt cel care decide asta și tot eu sunt cel care trage consecințele. Mi-am dat seama că am și varianta să nu mai fiu supărat, cu toate motivele invocate și vreau să îți spun ție care citești, chiar dacă ți se pare că sunt dur că: