Când scriem ieri despre suficienţa harului în probleme de felul acesta, nu mă refeream nicidecum la o resemnare în faţa realităţii adulterului, ci la o bazare totală pe modul în care Dumnezeu poate lucra în asemenea situaţii şi la o renunţare la pretenţii şi aşteptări privitoare la partenerul prins într-o asemenea capcană. Mulţi soţi, multe soţii, care au trecut pe aici nu au putut suporta gândul că celălalt a făcut aşa ceva şi i-au pus să jure că nu o vor mai face. Bineînţeles că au repetat-o, orice bazare pe puterea omenească e sortită eşecului. Capcana adulterului e una destul de ingenios alcătuită şi greu se scapă ce acolo dacă unul din soţi e prins de ea.
Este adevărat că sunt două tipuri de adulter. Unul în care totul se întâmplă o singură dată, la o ieşire undeva şi altul în care partenerul e prins, e tras, e ţinut. În situaţia de pe urmă, lucrurile sunt foarte foarte complicate. E o tehnică a celui care vrea căsniciile distruse ca să existe o legare plăcută ca mai apoi să se depisteze imposibilitatea sau extraordinara greutate de a ieşi de acolo. Exemplul lui Samson e foarte potrivit aici. Totul e un joc al seducţiei, o îmbătare, o ispită frumoasă şi promiţătoare ca mai apoi să te trezeşti legat. Credeţi că degeaba scrie Scriptura comparaţia cu boul. Cam aşa se întâmplă în realitate. Cel aflat pe panta asta nu vede capcana, nu vede nici un pericol dacă nu priveşte cu ochi spirituali, dacă nu ţine cont de principiile lui Dumnezeu – Atenţie NU VEDE NICI UN PERICOL!