Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Galateni 5:22 – 23
Multă vreme am crezut că o luptă înverşunată cu păcatul şi pornirile firii este cheia pentru o viaţă de credinţă „de succes” şi se pare că nu doar eu am crezut asta ci mulţi oameni. În plus există mulţi care chiar acum cred asta. Ca un bun creştin ce mă doream a fi, am pus frână la tot ce mi s-a părut a veni din fire şi am încercat să nu îi dau ascultare, se părea că reuşisem, eram oarecum în control.
Problema majoră era că nu reuşeam la toate acestea să adaug un strop de bucurie, totul era stresant ca atunci când păzeşti caprele. Când crezi că ai adus-o la loc pe una descoperi că altele două au plecat din cârd. Era muncă titanică aşa că am zis: Trebuie să devin mai eficient. Dar cum? De la biserică se predica doar că trebuie să nu ascultăm de fire şi să nu îi împlinim poftele. Am citit, am căutat până la o discuţie pe care am avut-o cu preotul Teofil Părăian care foarte simplu mi-a spus pe vremea aceea: „Caută mai sus pe firul apei.” Acesta a fost factorul declanşator pentru mine. Era vorba despre principiul „cauză – efect” aşa că am început introspecţia.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
