La această întrebare cred că am putea răspunde în multe feluri. Fiecare din noi a fost descurajat, unii şi-au descoperit cauzele descurajării, alţii nu dar când eşti „la pământ” parcă nici un îndemn sau motivaţie nu mai sunt eficiente. Unul din elementele care ne lipseşte când suntem căzuţi în descurajare e tocmai dorinţa de a ne ridica şi de a continua. Uneori şi din răzbunare faţă de noi stăm acolo, pentru că vrem în acest fel să ne pedepsim, alte ori rămânem acolo din cauza epuizării. Sunt cazuri în care căzătura e aşa de mare încât apare o formă de şoc şi avem nevoie de timp ca să ne repoziţionăm. Oricum, să te ridici din descurajare e un semn al maturităţii psihice, spirituale şi fizice.
Ce putem face în descurajare pentru ca să ieşim repede de acolo? Cum să ne comportăm pentru a putea să continuăm viaţa, proiectele, relaţiile etc? Iată câteva lucruri importante pe care voi va trebui să le aranjaţi în ordinea corectă şi să le completaţi cu cele care vă vin vouă în minte:
