Voia Lui

Ahimelec a întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul. 1 Samuel 22:10

Una din preocupările majore din ultimul timp a fost cea referitoare la aflarea voii lui Dumnezeu pentru mine şi familia mea. Când ai dorinţa de a fi cât mai aproape de El, cauţi şi modalităţi pentru a îi afla voia şi asta a devenit o frământare majoră pentru mine. Mai exact modul în care pot comunica cu Dumnezeu atât de eficient încât să îi aud sfatul, călăuzirea.

Nu mă consider a face parte din neştiutori în ale teologiei, nu sunt eu teolog dar o bază minimă de cunoştinţe am şi totuşi comunicarea cu Dumnezeu va rămânea o mare provocare pentru mine şi mai ales comunicarea pe două sensuri.

Ieri discutam cu un „omuleţ” care îmi este tare drag şi o bună parte a discuţiei noastre s-a dus spre asta, cum să întrebăm pe Domnul, iar el mi-a adus mărturia unui om care chiar reuşeşte o comunicare eficientă cu Dumnezeu, asta m-a provocat să fac un pas mai departe în aflarea voii lui Dumnezeu şi în împlinirea acesteia.

În realitate cred că teologia ieftină, prea multa teorie nu sunt tocmai prieteni ai unui asemenea concept pentru că privind în biserici, unele din ele în care deja se predică la nivel academic, realizez că oamenii nu comunică cu Dumnezeu în rugăciune, nici nu primesc mesajele ca o comunicare din partea lui Dumnezeu. Oamenii nu pot să comunice cu El personal, real iar mesajele auzite de la slujitorii lui Dumnezeu se lovesc de filtrele culturale, religioase, sociale şi nu pot ajunge până acolo încât să fie acceptate ca o vorbire a lui Dumnezeu chiar dacă unele persoane declară că Domnul a vorbit. Declarativ suntem de acord că Dumnezeu a vorbit, faptic nu se vede asta în trăirea noastră. Avem multe cântări în care rostim sau declarăm că voia Lui e ceea ce căutăm, un exemplu este în versurile: „Voia Ta, voia Ta. Să se facă Doamne-n viaţa mea” dar ştim să îi cerem voie? Ştim să îi aflăm voia?

Cu privire la lucrurile majore, la principiile de viaţă ştim din Scriptură care este voia Lui şi nu este discutabil. Atâta vreme cât suntem guvernaţi de Duhul lui Dumnezeu şi de principiile divine oricare din noi ştie că nu trebuie să fure, să poftească, să vorbească necontrolat etc Aici nu avem probleme în aflarea voii lui Dumnezeu pentru că ţine mai degrabă de cultura noastră religioasă şi marea majoritate au o cultură religioasă de nivel înalt, rămâne la latitudinea fiecăruia cât trăieşte ceea ce ştie.

Dar cu privire la lucrurile mici, la cele intime, la deciziile mărunte şi de impact, la trăirea zilnică cum aflăm voia lui Dumnezeu? Sau ne interesează voia Sa? Sau considerăm că astea sunt domenii care nu ţin de Dumnezeu ci de noi. Un exemplu dau ca să mă înţelegeţi. Iosua, băiatul nostru cel mic e operat la Braşov. Ca orice părinte am mers cu problema asta înaintea lui Dumnezeu cerând ajutor şi protecţie asupra lui dar ieri am realizat că nu am întrebat pe Domnul dacă să merg sau nu. Omeneşte am luat o decizie bună pe care orice tată sau mamă probabil ar fi luat-o dar nu l-am implicat pe Dumnezeu în procesul decizional şi asta mă cam frământă. M-am învăţat (de fapt aşa „am apucat”) să iau decizii pe considerentul că ştiu eu ce e bine iar acest considerent nu e chiar punctul de referinţă, adică nu întotdeauna am ştiut eu ce e cel mai bine.

Am privit în Scriptură şi am găsit mai multe referinţe în care apar diferiţi oameni care „au întrebat pe Domnul” şi despre unii care n-au întrebat pe Domnul şi am observat cu uşurinţă că cei care au întrebat au avut succes, au luat decizii bune iar cei care nu l-au întrebat au avut de suportat consecinţe. De exemplu bărbaţii lui Israel nu întreabă pe Domnul cu privire la oamenii din Gabaon şi drept consecinţă au avut de tras cu ei. Despre Saul se pune: „n-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât, şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai.”

Poate mă consideraţi prea habotnic religios dar este una din frământările mele majore. În deciziile mari am „bunul obicei” de a cere ocrotire, protecţie şi înţelepciune din partea lui Dumnezeu dar până acum recunosc că nu am întrebat pe Domnul DACĂ să fac cutare sau cutare lucru, făcând asta din inerţie. Am considerat că e normal să iau anumite decizii, am considerat că sunt destul de inteligent, destul de matur spiritual ca să decid ignorând faptul că Dumnezeu e cel care poate să vrea sau să nu vrea (deşi cunosc acest aspect). Cred că Dumnezeu vrea „să mă lucreze” la capitolul acesta, să vedem ce îmi va spune şi astăzi şi vă spun mâine şi vouă.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.