Lună: iulie 2013

În cine să mă încred?

de

Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Proverbe 3:5

Ce îndemn ciudat pentru lumea în care trăim. Să te încrezi în Dumnezeu şi nu în puterile tale, nu în înţelepciunea ta! Ştiinţa a atins şi a depăşit limite nebănuite până acum. Oamenii cunosc multe lucruri şi pot face multe. Au pătruns până acolo de reuşesc să descompună şi cele mai mici particole existente, reuşesc să reconstruiască vasele de sânge la imprimantă, reuşesc să schimbe inima  cu alta, să stocheze informaţia din creier pe o unitate externă, să zboare printre planete, să transmită semnale fără fir şi nu în ultimul rând să înţeleagă psihicul omului şi să îl manipuleze. Cum dar să cerem astăzi „nu te bizui pe înţelepciunea ta”?

Interesant este că deşi omenirea cunoaşte aşa de multe şi e aşa de avansată tehnologic şi ştiinţific, totuşi crede în superstiţii. Dacă unui om din acest secol aşa de avansat nu îi merge bine într-o zi crede că îl urmăreşte ghinionul, mulţi oameni se tem de cifra 13 şi de pisica neagră, alţii nu se întorc înapoi dacă au uitat ceva iar trenurile au introdus vagoanele 12 bis în loc de 13.

Oamenii se declară atei dar cred în superstiţii de tot felul. Se declară scientologi dar se poticnesc de micile superstiții tradiţionale locului din care vin. Toate acestea pentru că în adâncul lor oamenii sunt construiți să creadă. Oricât de atei s-ar declara unii ei tot vor crede în ceva, măcar în ei înșiși dar tot vor crede pentru că așa sunt construiți. Tot Solomon ne zice: “Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”

Citește mai mult

SUPER PROMOŢIE – Reduceri senzaţionale

de

M-a provocat Pety prin postarea sa „Succes Garantat 100%” să scriu pe această temă care e atât de actuală cum nu a fost vreodată înainte. Multe produse dau garanţie 100%,  eficienţă tot atât şi preţuri mici mici, multe metode sunt 100%  eficiente şi multe păcăleli merg 100% dacă le ataşezi procente scrise cu litere mari.

Dorinţa oamenilor de a avea garanţii este imensă. Dacă se poate am dori să dăm puţini bani şi să cumpărăm mult şi de mare calitate, să cheltuim puţin şi să avem eficienţă maximă aşa că s-au inventat chinezăriile care costă puţin şi arată bine. Bineînţeles că în China se produc şi produse bune dar tot acolo se produc şi lucruri ieftine pentru cei care se păcălesc singuri.

Oricât am suci-o şi am întoarce-o nu putem avea garanţie 100% pe nimic omenesc pentru că tot ce este omenesc este supus timpului şi imperfecţiunii. E adevărat că se crează lucruri tot mai rezistente, se descoperă materiale noi şi se prelungesc perioadele de funcţionare ale obiectelor dar toate astea adaugă valoare costului acelui produs.

De exemplu pe mine mă interesează un telefon a cărui baterie să ţină mult, luni de zile dacă se poate, dar să fie şi cu un „hectar” de ecran şi cu internet pe el. Ei bine, deocamdată nu s-a inventat un asemenea device iar dacă se va inventa va fi foarte scump pentru că ecranul mare şi conexiunile telefonului cu internetul şi reţeaua GSM papă mult curent din baterie. Varianta mai realizabilă ar fi un telefon cu ecran mic, fără tuch-screen şi internet, acolo bateria chiar ar ţine ceva.

Pe principiul acesta al procentelor multă vânzare se face. „Garantat 100%” „rată de succes 100%”, „reducere 70%”, „reducere 50%”, „ecran cu 60% mai mare”, „cu 20% mai mult”, „25% gratis” etc  sunt etichete cu care deja ne-am obişnuit prin magazine şi totuşi atât de atrăgătoare par încât unii cumpără produsele fără să aibă nevoie de ele.

Citește mai mult

Aşteptări de la partenerul de căsătorie V

de

Spuneam acum câteva zile că nu este normal să nu avem aşteptări de la partenerul de căsătorie. Fără să avem aşteptări nu ne-am putea căsători. Şi totuşi cele mai multe din aşteptările pe care le avem sunt irealiste şi dăunătoare. Cum putem face să avem aşteptări realiste, echilibrate şi benefice cuplului? Ce am putea face ca aşteptările pe care le avem să devină un factor de echilibru al căsătoriei nu unul de dezechilibru?

Scriptura ne îndeamnă să avem ci „să avem simţiri cumpătate despre noi” să fim oameni echilibraţi şi să fim realişti. Este adevărat că tot parcursul vieţii noastre a fost unul generator de aşteptări, unele pozitive altele nu tocmai. În adolescenţă ne doream pe cineva care să ne înţeleagă mai mult decât o fac părinţii, mai apoi ne doream pe cineva care să ne scape de singurătate sau pe cineva care să ne sporească imaginea de sine. O altă dorinţă era pentru cineva care să ofere apreciere, romantism, sex etc. Tot parcursul vieţii de la copilărie până la viaţa de adult contribuie la construirea acelei imagini a viitorului partener şi la adunarea unei tone de aşteptări. Asta nu prea avem cum să evităm pentru că de aceste aspecte devenim conştienţi destul de târziu. Ce ne facem cu acest „material” pe care îl avem în mintea noastră? Îl putem lăsa acolo? Îl putem ignora? Îl cerem de la partener?

Cred că e destul de dificilă abordarea aşteptărilor faţă de partener şi cred că nu se poate rezolva problema peste noapte dar iată câteva sugestii de care ar trebui să ţinem cont.

Citește mai mult

Aşteptări de la partenerul de căsătorie IV

de

Este mult de muncă pentru a ne descoperi aşteptările ascunse cu privire la partenerul de căsătorie. Unele le vedem şi este greu să renunţăm la ele dar există şi unele pe care nu le vedem sau dacă le vedem nu le recunoaştem ca fiind aşteptări. Astăzi vreau să meditez asupra aşteptărilor „de om mare”. Am vorbit despre cele „copilăreşti” despre cele „adolescentine” şi „tinereşti” acum vreau să merg puţin mai departe spre cele „de om mare”. Desigur că nu am putea să delimităm exact care şi de unde provin dar la un moment dat însă putem să le identificăm şi să le „scanăm” pentru a vedea cât de corecte sunt.

După ce trecem de perioada de mari bătălii hormonale aşteptările de la partenerul de viaţă sau de la posibilul partener în cazul în care nu ne-am căsătorit încă se modifică. Intră în joc parametri noi cum ar fi banii, posesiunile, renumele, stilul, clasa socială, funcţia etc. Toate aceste noi aspecte vin să completeze tabloul aşteptărilor de la partener şi cu cât omul înaintează în vârstă cu atât imaginea celui dorit de bărbat sau celei dorite ca femeie se clarifică tot mai tare dar şi probabilitatea ca acea persoană să facă concesii este mai mică şi rezultă şanse de căsătorire mai mici.

Citește mai mult

Aşteptări de la partenerul de căsătorie III

de

Am discutat până acum despre aşteptări de la partenerul de viaţă la modul general şi despre aşteptări generate de modelul parental. Fie că sunt aşteptări datorită unui model bun fie că sunt pe un model nedorit, modelul parental ne generează unele din aşteptările de la partenerul de viaţă. Astăzi mergem un pas mai departe şi vorbim de aşteptările formate în adolescenţă şi tinereţe.

Dacă facem o analiză cât mai aproape de realitate vom observa că aceste aşteptări sunt de fapt energie care ne împing să aşteptăm şi să dorim momentul căsătoriei. Că unele sunt realiste iar altele irealiste este un alt aspect, dar aşteptările cu privire la partener sunt forţa care „ne aruncă” în relaţii şi ne „forţează” să luăm decizia căsătoririi. Este adevărat că mai sunt şi sfinţi şi sfinte care pun altfel problema căsătoririi dar nu mă simt făcând parte dintre aceia. Recunosc că am avut aşteptări multe de la căsătorie iar acum… am şi mai multe. 🙂

După ce trecem prin perioada în care îl vrem de soţ pe tata sau de soţie pe mama, încet, încet intrăm în adolescenţă şi apoi în tinereţe. Hmmm, am zis încet, încet, dar cred că nu se mai potriveşte. Eu am intrat aşa, acum se pare că intrarea asta este tare furtunoasă. În fine, intrăm unii mai lent alţii mai repede în perioada cu mari turbulenţe cauzate de creştere. Ne dezvoltăm fizic, psihic şi emoţional iar unii şi spiritual. Dar în contextul în care discutăm noi aspectul  major e dezvoltarea. Ei bine în perioada asta se declanşează adevărate furtuni hormonale. Apar mari contradicţii în interiorul omului şi schimbările sunt majore. Drept urmare se schimbă pe percepţia băieţilor asupra fetelor şi invers. Până atunci se jucau fete cu fete şi băieţi cu băieţi. Acum băieţii uită de băieţi şi ar vrea dacă se poate să stea mult în preajma fetelor. Iar fetele îşi caută de lucru în zona masculină a taberei.

Citește mai mult

Aşteptări de la partenerul de căsătorie II

de

Ne uitam ieri la Naaman şi am văzut că a venit în Israel cu anumite aşteptări. Una din ele era principală care era legitimă, omul se aştepta să fie vindecat pentru că i se spusese de posibilitatea asta iar celelalte erau conexe izvorâte din mintea sa, care a construit aceste aşteptări folosind elemente din cultura în care trăia, din poziţia socială pe care o avea, din religia sa, din educaţia pe care o primise. Cu toate aceste elemente probabil pe tot drumul până acolo mintea sa a construit aşteptări şi scenarii.

Ei bine, lui Naaman nu i-au fost benefice aceste scenarii. E adevărat că dacă nu avea nici o aşteptare nici nu pleca de acasă dar întrebarea este cât şi la ce să te aştepţi? Naaman a avut unele aşteptări bune iar unele au fost neesenţiale. Nu se pune problema să nu avem aşteptări deloc e ca şi cum nu am crede nimic am fi 100% sceptici sau indiferenţi. Problema este cum să ai aşteptări realiste şi cum să le deosebim de cele irealiste.

Ne mutăm la căsătorie. Aşteptarea ca odată să te căsătoreşti e perfect legitimă, deşi nu la toate persoanele se va concretiza, dar fanteziile şi floricelele cu care este ornată această aşteptare sunt dăunătoare de cele mai multe ori. De mici copii suntem „educaţi” „provocaţi” şi ne gândim că odată vom avea un partener de viaţă cu care ne vom căsători. Bineînţeles că la vârsta copilăriei suntem „educaţi” în glumă dar sunt primele idei care apar despre căsătorie şi depinde tare de modul în care ne este prezentată căsătoria şi atunci. Crează aşteptări şi nu pot fi scoase din ecuaţie primele concepte aduse despre instituţia căsătoriei, ele rămân stocate şi lucrează, de cele mai multe ori inconştient.

Citește mai mult

Aşteptări de la partenerul de căsătorie I

de

Naaman s-a mâniat, şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra. 2 Împăraţi 5:11

Câte vise nu ne-am făcut noi înainte de căsătorie? Cât de mult am lucrat noi la construirea imaginii partenerului potrivit pentru noi. Câte informaţii am adunat, cât de mult nu am mai sortat până am construit „portretul robot” al partenerului care trebuia să ne aducă fericirea. Am făcut pentru acesta şi un loc special în care trebuia să încapă iar locul acela special era exact de forma contorsionărilor şi închircirilor noastre interioare, locul acela era construit de mintea noastră în funcţie de reuşite şi împliniri dar mai ales în funcţie de neîmplinirile şi frustrările „acumulate” în viaţă până atunci.

Fiecare om îşi caută un partener care să corespundă acelui „portret robot” şi mai ales care să intre fix în locuşorul pregătit pentru el. Acel partener nu trebuie să încurce deloc viaţa şi doar să o îmbunătăţească, nu trebuie să schimbe nimic în mine ci doar să completeze ceea ce eu nu sunt în stare. Nu trebuie să aibă personalitatea sa sau dacă o are să renunţe la a sa şi să o adopte pe cea pe care eu o voi spune.

Şi, ne-am căsătorit…

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.