Lună: iulie 2013

Talanţi sau talente

de

Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. 1 Petru 4:10

Viaţa bisericii a fost de-a lungul timpului una încărcată de tot felul de interpretări ale unor pasaje scripturale. Nu toate interpretările au fost uşor de „emis” iar unele din ele au suferit „ajustări” pentru a se „încadra” în nevoile ivite. Cu cât a trecut mai mult timp de la apariţia bisericii şi interpretările  scripturii sunt tot mai multe şi parcă abaterea e tot mai mare. Oamenii încearcă să aducă ajustări scripturii astfel încât aceasta să se plieze modului lor de viaţă.

De fapt, interpretarea proprie şi personală a Scripturii nu e deloc nouă ci a dat bătăi de cap şi lui Pavel  care îi atenţionează pe evrei: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine iar celor din Efes le scrie: să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire. Adică interpretarea eronată, cu intenţie sau din neştiinţă, a existat de când e biserica.

Citește mai mult

Repede. Mai repede. Şi mai repede

de

Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Eclesiastul 3:1

Deşi sunt foarte realist cu privire la timpul în care trăiesc nu pot să nu observ „graba” cu care oamenii trăiesc, inclusiv eu.  Toate lucrurile trebuie să se întâmple repede, foarte repede. Aud tot mai des răspunsul „Ieri dacă se poate!” când întreb clienţii firmei la care lucrez când vor să le fie montată lucrarea, măcar că nu ar fi aşa grabă. Oamenii se grăbesc din ce în ce mai mult. Sunt din ce în ce mai „în viteză”.

Nu mai avem răbdare să aşteptăm la rând, ni se pare că autobuzul sau trenul merg mult prea încet, maşinile gonesc cu viteze incredibile mărind numărul de accidente, vitezele de navigare pe internet sunt deja de domeniul SF-ului de acum 5 ani. Suntem aproape obsedaţi să măsurăm viteza. Nu doar pe avioane sau trenuri ci şi bicicleta are mai nou un vitezometru, chiar şi ceasul de la mână. Avem tot felul de dispozitive care să ne măsoare viteza de deplasare şi caloriile consumate. Maşina de spălat are cronometru, aragazul are, cuptorul are până şi cel mai amărât ceas de mână are cronometru.

Citește mai mult

Hoţii de putere

de

Puterea a fost de când e lumea o mare ispită pentru oameni, de când e lumea dorinţa de a deţine putere e observabilă în istorie şi a generat cele mai multe războaie şi conflicte. De fapt de când ne naştem mai ales băieţeii doresc să devină puternici. Mă uit la Iosua care are 5 ani şi mereu mă întreabă: Tati, ai văzut ce puternic sunt? Sau Tati, dar eu când cresc mare şi puternic? Iar noi îi spunem: Dacă mănânci supa şi faci nani 🙂

Dorinţa de putere apare imediat ce omul poate să gândească câtuşi de puţin, e un fel de „boală” cu care ori ne naştem, ori o căpătăm la prima gură de aer inspirată după naştere. Puterea sau dorinţa de a deţine putere nu mai este rezervată doar bărbaţilor, multe femei se folosesc de frumuseţe lor ca să deţină şi ele o doză din cantitatea de putere şi nu pricep că puterea feminină este din altă gamă.

De altfel puterea oamenilor nu este doar fizică. Înainte puterea bărbaţilor se măsura în bătălii şi războaie dar acum puterea asta se mută în partea financiară sau cea a posesiunilor. Puţini mai sunt bărbaţii care participă la concursuri de ridicat greutăţi, tras greutăţi, lupte etc. Modul de viaţă actual fac inutilă puterea fizică aşa că bărbaţii nu mai sunt motivaţi să devină puternici fizic. Dar nu întotdeauna a fost aşa.

Citește mai mult

Prejudecăţile – Condamnarea înainte de judecată

de

De câteva zile mă tot frământă tema aceasta a prejudecăţii datorită multor cazuri în care oamenii au fost scoşi de pe parcursul vieţii datorită prejudecăţilor  lor personale sau ale altora cu privire la ei. Prejudecata afecatează grav oamenii şi pe unii definitiv. Ştiu oameni care chiar ar fi putut fi mari în viaţă dar datorită prejudecăţilor au rămas „chirciţi” o viaţă întreagă.

Prejudecata e o opinie preconcepută, de obicei nefavorabilă formată fără dovezi destule sau ca urmare a unui incident sau motive izolate. De exemplu: Vi s-a întâmplat vreodată să vedeţi o persoană pe stradă şi să vă fie antipatică chiar doar privindu-i faţa? Mie mi s-a întâmplat. Mi s-a mai întâmplat să văd un om „aburit” de alcool şi să îl trimit în mintea mea în categoria „nemernicilor de alcoolici” şi să constat ulterior că omul era de mare caracter doar că la un necaz major „sărise calul”.

Prejudecata îşi are originea în cultura noastră şi judecăm oamenii după cum credem noi că ar trebui să fie, după setul nostru de valori. Odată concepută prejudecata despre o anumită persoană vom bloca capacitatea de a vedea faptele bune, părţile bune ale acelei persoane. Ea te împiedică să legi prietenii sănătoase şi poţi arunca lejer oamenii „la gunoi”.

Citește mai mult

Despre lucruri „păcătoase”

de

Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Proverbe 5:18

În cadrul emisiunii „Căsătoria merită” da la Radio Samariteanul de ceva vreme parcurgem tema „top trei motive de ceartă şi divorţ”. După ce am trecut prin problema comunicării apoi prin cea a banilor am ajuns la capitolul sexualitate. Şi la celelalte teme am primit telefoane şi mesaje dar la ultima… incomparabil mai multe. Mi-au fost aduse la cunoştinţă tone de probleme, cele mai multe din ele cauzate de neştiinţă şi ignoranţă dar mai ales de egoism cu pretenţii de iubire dar am primit şi două telefoane şi un email (telefoanele de la doi bărbaţi, email-ul de la o femeie) care mă acuzau că încurajez lucrurile păcătoase în familia creştină. Logica lor era (parcă se cunoşteau între ei) că sexul este exclusiv pentru făcut copii, orice poziţie sexuală e păcătoasă iar Cântarea Cântărilor e 100% povestea relaţiei dintre Hristos şi biserică. În fine, multe „teologii” dar şi ameninţări că dacă continui vor face scris către cultul din care fac parte să ia măsuri cu mine.

Iată de asta vreau să scriu câte ceva despre „lucrurile păcătoase”  şi vreau să o fac fără patimă, aroganţă sau ironie. În mediile evanghelice se discută despre sex foarte „dosit”, este considerat ruşinos să vorbeşti despre asta deşi mulţi, poate cei mai mulţi dintre oamenii căsătoriţi, inclusiv cei din mediul evanghelic au probleme la capitolul acesta. O întrebare venită săptămâna trecută m-a blocat cumva: „Soţul meu termină repede şi pentru mine sexul este un chin pentru că mă porneşte de fiecare dată dar nu are finalitate. Cui pot spune problema asta? Păstorului? Soţiei sale? Unei surori mai în vârstă?” A încercat femeia o discuţie, răspunsul a fost „post şi rugăciune” dar nu a dat rezultat.

Citește mai mult

Tati, ce se aude?

de

Asta a fost întrebarea lui Timotei când veneam pe drum spre casă după ce a primit protezele auditive acum 5 ani. Se auzea doar o pasăre care cânta de zor nevoie într-un pom. Era banal deja, am auzit mii de păsărele cântând, de fapt toată ziua le aud dar „cântatul” lor se estompează undeva în spate prin sutele de zgomote de afară şi din interior.

El era fascinat. Tati dar cântă aşa de frumos! Mi-au dat lacrimile deşi nu sunt un smiorcăit. Mi-au dat lacrimile pentru că nu am ştiut la timp de problema lui şi a fost privat de a auzi mai devreme ciripitul acela, mi-au dat lacrimile pentru că nu preţuiesc îndeajuns un dar extraordinar al lui Dumnezeu dar şi pentru că de multe ori l-am certat pe motiv că „se face că nu aude”. A fost o mare provocare pentru noi un asemenea eveniment.

Acum o săptămână întrebarea s-a schimbat în: Tata, ai văzut că ochii lui Iosua au ca o găurică în mijloc? Mă uitam la el şi m-au încercat aceleaşi stări ca acum 5 ani. Era bucuros „ca un copil” ce este şi încântat că vede geamul ăla mic de la biserica din faţă, până acum nu îl văzuse. Era fascinat să se uita la obiecte simple ca să le vadă. Nu am realizat că are o problemă cu vederea. Citeşte mult, cam o carte la două zile. Nu ne-a spus decât de 3 ori că el nu prea vede bine la tablă şi asta doar recent, de vreo 2 luni.

Citește mai mult

Voia Ta sau voia mea?

de

S-a depărtat a doua oară, şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” Matei 26:42

Acceptarea voii lui Dumnezeu este cea mai importanta decizie care ne vizează pe noi. Voia Lui oricum se face, depinde de noi dacă o acceptăm şi ne supunem acesteia sau nu. A declara cu gura în rugăciune că acceptăm voia Lui nu e greu şi mecanic mulţi din noi o facem. A trăi însă în voia lui Dumnezeu este o reală provocare  şi tot mai puţini sunt cei care acceptă pentru că această voie nu te lasă  în contact cu păcatul, cu plăcerile lumii, cu egoismul şi altele.

Aş fi curios să fac un sondaj cu următoarea întrebare doar: „Când ai întrebat ultima oară pe Domnul cu privire la o decizie pe care ai luat-o?”. A declara că fac voia lui Dumnezeu nu e greu spuneam dar nu ştiu dacă sigur fac această voie. Cred totuşi că sunt aspecte în care trebuie să existe „o întrebare” a lui Dumnezeu. De regulă luăm deciziile pe considerentul că suntem „în legătură cu El” sau pe considerentul că „avem Duhul Sfânt” dar oare toate deciziile se iau aşa? Sau există unele la care trebuie să facem ca cei din poporul Israel care mergeau şi întrebau pe Domnul şi Domnul le răspundea?

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.