„Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” Mica 6:8
Zilnic am parte de imagini pe mail sau pe facebook care inspiră milă. Ba sunt copii cu perfuzii, ba sunt femei abuzate, ba sunt animale rănite, copii cu malformaţii, creştini arşi etc. Oamenii sunt emoţionaţi la vederea unor astfel de imagini, care de regulă sunt HOAX-uri, dar dacă e vorba să facă altceva decât să dea „like”, „share” sau „send” nu mai sunt deloc aşa de generoşi. Lăsând la o parte problema HOAX-urilor şi privind la implicarea în cazurile în care este nevoie de ajutor, noi oamenii nu mai avem disponibilitate să intervenim.
Pe reţele sociale sau pe email discutăm intens despre cazurile disperate şi le popularizăm în speranţa că cineva, cu mulţi bani, va da pentru cazul acela ceva. Rareori ne gândim că noi suntem cei care trebuie să dăm celui care are nevoie. Sperăm mai mereu ca „cineva cu bani” să aibă milă şi să intervină, sperăm ca cineva care nu mai are ce face cu banii, să vadă şi să ajute, iar dacă nu o face, îl considerăm fără inimă, îl acuzăm şi îl condamnăm. De cele mai multe ori judecăţile acelea ne incriminează pe noi nu pe cei „cu bani”.
Avem datoria să fim miloşi pentru că aşa a fost Domnul Isus. Rămân încredinţat că dacă ceva va schimba lumea aceasta vreodată, acel ceva, vor fi oamenii care Îl imită pe Hristos la dragoste, milă şi curăţie. Dacă privim în viaţa pământească a Domnului nostru, aceasta e plină de milă şi compasiune pentru oameni, chiar şi venirea sa pe pământ ca să moară, poartă pe lângă împlinirea voii lui Dumnezeu şi mila şi dragostea pentru noi. Dacă privim la exemplul cu Samariteanul milostiv el este foarte grăitor în acest sens, dacă privim la momentul de pe cruce când îi iartă pe cei ce îl răstigneau este iarăşi elocvent, dacă privim la multele cazuri de vindecări tot asta vedem. El a fost milostiv şi noi avem datoria să-L urmăm.
Poate veţi spune: „Dar cum?” noi nu avem puterile Sale, nu avem poziţia sa, că ne-am bucura şi noi să mai vindecăm pe unul sau altul. Răspunsul este ajută cu cât poţi. Poţi ajuta cu trei lei, atunci ajută, poţi ajuta cu 100 atunci ajută, poţi ajuta cu o rugăciune, atunci ajută, poate cu o îmbrăţişare sau dacă ai multe atunci cu cât poţi. Problema mare nu cred că este la mijloace, ci la o atitudine a noastră, la o stare a inimii. M-a impresionat relatarea lui Victor Frankl, care spunea despre viaţa din lagăr, cum după ce stăteau flămânzi multă vreme primeau câte o bucată de pâine uscată, dar unii din cei de acolo căutau să vadă dacă există careva mai flămând ca ei ca să le de-a pâinea lor. Erau şi ei flămânzi de multe zile dar căutau pe unii mai afectaţi de foame între colegii lor, ca să le ofere lor bucata de pâine.
Ce aveau acei oameni? Bani? Mâncare? Resurse? Nu, nimic nu aveau, aveau o inimă plină de milă şi asta îi făcea să ofere ultima bucată de pâine, într-un moment de foame maximă altuia care era mai flămând, neştiind când va primi iarăşi mâncare. Aşadar cred că atitudinea inimii contează în acest aspect mai mult decât posesiunile materiale.
Mila virtuală. Nu mai suntem miloşi sau suntem miloşi de faţadă. Suntem cei mai miloşi oameni dacă e vorba să dăm „like” ca facebook să ofere pentru fiecare „like” 2 cenţi (ceea ce e păcăleală dar ne convine că „am ajutat şi noi cu ce am putut”). Avem o milă virtuală pentru: copii cu malformaţii, familii sărace, proiecte sociale, animale rănite şi altele. Dar mila virtuală nu îi ajută pe acei oameni iar nouă ne adoarme conştiinţa păcălindu-ne că am făcut ceva pentru a ajuta. În realitate doar ne păcălim, nici un „share” sau „like” nu ajută copiii din Africa, dar noi deja ne simţim mai bine că am fost de ajutor. Mila virtuală este o mare păcăleală „like”, „share”,”send” sunt aproape nule când e vorba de ajutor. Ce contează e ca la nevoie să plăteşti cu cardul pentru un proiect social, atunci da, mila din virtual are efect în viaţa reală.
O altă milă interesantă este „mila de sărbători”. E un fenomen care merită să fie studiat si sociologic şi religios. Oamenii devin miloşi de crăciun, aşa, dintr-o dată. Nu e rău deloc aş zice, e un moment extraordinar să mai renunţăm la egoism, măcar puţin, dar oare nu e tot spre spălarea mâinilor? Oare nu e tot pentru a ne adormi conştiinţa cu gândul că „am dat de sărbători”? Felicit sincer pe toţi cei care de sărbători „devin mai buni” şi îi încurajez ca să fie mai buni tot anul, să nu cadă în capcana adormirii conştiinţei cum e trendul.
O altă milă interesantă şi care anul acesta s-a văzut din plin este mila faţă de animale. Apreciez oamenii miloşi, dar miloşi, nu bolnavi. Când un om este milos, mila sa se vede în viaţa la toate capitolele. Nu poate fi milos cu animalele dar să urască oamenii, nu poate fi milos cu plantele dar să nu suporte animalele. Când vorbim de milă ne referim la o caracteristică a unui om nu la o izbucnire de revoltă faţă de o anumită stare.
Uneori parcă aş dori unor oameni, mila care e arătată în unele clipuri faţă de câini sau alte animale. Nu spun deloc că animalele nu trebuie să beneficieze de milă ci spun că mila trebuie să vizeze în primul rând oamenii şi nici celelalte nu trebuiesc lăsate nefăcute. Îmi plac clipurile în care apar oameni care salvează câini din mizerie şi răni şi îi îngrijesc apoi, aceştia, ca răsplată, le linge mâna sau obrazul, mă emoţionează în oarecare măsură. Dar clipurile în care oamenii sunt luaţi şi restauraţi, mă motivează şi mă lasă fără cuvinte. Acolo se vede adevărata milă, acolo se dă testul milei.
Tu cum stai cu mila? Faţă de cine ai milă? Câtă milă ai şi ce faci ca să ajuţi? Când ai milă? Este inima ta una plină de milă? Ştii că asta cere Dumnezeu de la tine? Continuăm mâine să vorbim despre milă şi mai ales să încercăm să răspundem la întrebarea de ce să fim miloşi? Mt 3:2
Foto: The Positive Pear
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.