Pentru că sunt obosit de trezitul la ora 5 am hotărât să fac azi o pauză de la scris aşa că ………… PAUZĂ…….. . Este necesar ca din când în când să ne oprim din activitate pentru a ne odihni, pe româneşte „pentru a ne trage sufletul”. Pauzele astea sunt fie urâte prea tare, fie iubite prea tare şi rar găseşti oameni care să gândească echilibrat despre ele.
Unii iubesc pauzele. Cât am fost elev nu prea mi-au plăcut pauzele dar colegii mei abia le aşteptau. Era o hărmălaie şi un zgomot de nu mai auzeai nimic iar praful în clasă îl puteai porţiona cu cuţitul. Apoi am ajuns să lucrez în fabrică şi acolo oamenii iubeau tare pauzele. Făceau ce făceau şi dispăreau „în pauza de ţigară” doar că afurisitul de pachet avea multe ţigări vreo 20 cred. Apoi era pauza de masă şi o întindeau ca pe guma de mestecat. Bineînţeles că nu toţi cei din fabrică iubeau pauzele, şeful sigur nu le iubea, când apărea el prin sector se anulau toate pauzele indiferent dacă erau sau nu „legale”
Astăzi mulţi oameni iubesc pauzele. Sunt unii care numai în pauză stau, terasele din centru cam aceiaşi clienţi îi au, în anumite instituţii e o aşa plictiseală de la pauza de 8 ore că nu se merită să îşi strice pauza pentru un contribuabil care vine să rezolve o problemă.
Când se hotărăşte să se mai introducă o zi liberă „de la guvern” toată lumea e fericită şi se bucură de pauză, ei, nu chiar toată lumea dar … e bucurie mare la unii. Ştiţi vorba aia: Pauzele lungi şi dese….
