Aseară în timp ce Ana, soţia mea, învăţa pentru examenul de licenţă, mi-a adus în discuţie o altă tactică de război cu mintea umană. Printre temele sale de licenţă era una: „factori motivaţionali în muncă”. Am tot dezbătut noi o vreme şi i-am identificat dar ne-a intrat „pe radare” un factor motivaţional interesant: munca poate fi motivantă dacă oamenilor li se crează nevoi noi. Cu alte cuvinte nu e nevoie să forţezi omul să muncească mult, să-l păzeşti, să tot stai cu gura pe el. Poţi foarte simplu să-i creezi o nevoie nouă şi se va strădui să şi-o împlinească.
Haideţi să facem un exerciţiu pornind de la o experienţă personală de a mea. Săptămâna trecută, când Ana era la ultimele examene, am vrut ca de obicei să o aştept cu casa curată aşa că unul din aspecte era să spăl podeaua în bucătărie după ce am terminat curăţenia. La noi încă „suntem înapoiaţi” şi spălăm cu cârpe pe jos nu cu mopul, aşa că mă trezesc că trebuie să mut o cutie care-mi stătea în cale. O cutie mărişoară care-i de-o vârstă cu Iosua, adică a făcut în vara asta 6 ani de când zace prin bucătărie ba într-un colţ ba în altul. În ea este un storcător de fructe pe care l-am folosit fix de 6 ori daca îmi amintesc bine. Toate cele 6 folosiri in primele luni de viaţă ale ficioraşului nostru. De atunci tot dăm şuturi la cutie prin bucătărie.
Ce caută cutia asta în bucătărie la noi? Păi a fost cumpărat pentru că la vremea respectivă am văzut un clip despre cât de eficient este şi în care se prezenta uşurinţa incredibilă de a face suc natural cu el. În realitate noi mâncăm fructele ca atare nu le facem suc cu mici excepţii. La vremea aceea a fost creată în mine, tatăsu copilului, o nevoie falsă că am avea nevoie disperată de acest mixer. În realitate, dacă analizam măcar puţin descopeream că nevoia nu e, era o opţiune ca oricare alta şi nu o nevoie. Aşa se face că am în casă nu doar mixerul acesta că şi o cutie mare cu tot felul de rutere, splitere, dispozitive, tehnică, etc despre care le pot încadra la aceeaşi categorie.
Întrebarea este: câte lucruri ai prin casa ta care au fost cumpărate din cauză că la acea vreme le vedeai ca pe nişte nevoi şi în realitate nu au fost? Sigur ai şi tu, cum altfel… Dar… nu doar cu lucrurile stă treaba aşa, nu doar la lucruri ai nevoi false. Iată şi alte exemple:
Obiceiuri alimentare. Unii cred că au nevoie de cafea zilnic, dacă nu au cafea cred că va fi vai de ei. Alţii au nevoie de anumite cereale de un anumit fel sau de iaurturi de un anume fel. Alţii cred că fără berea zilnică nu pot face faţă etc.
Obiecte cu valoare sentimentală. La părinţii mei acasă sunt muuuulte astfel de obiecte. Nu se îndură să arunce nimic. Aia e de la mama, aia e de la cutare, aia e de pe vremea când…, aia am primit-o la nuntă, aia e de când erai tu mic şi alte şi alte motivaţii. Nevoie falsă e cea de amintire a dragostei celorlalţi ori dragostea celorlalţi nu stă în obiecte. De multe ori avem nevoia falsă să încremenim dragostea celorlalţi într-un obiect din trecut de teamă ca aceasta să nu dispară.
Nevoia de companie. Multe persoane şi poate şi fiecare din noi la un moment dat sau chiar acum avem această nevoie falsă. Nu ne mai simţim în regulă cu noi înşine. Avem tendinţa de a deschide computerul, televizorul, radioul doar ca să nu mai stăm singuri doar cu noi înşine. În realitate e o mare binecuvântare să poţi să stai cu tine, să poţi gândi, să faci introspecţie, să vorbeşti cu Dumnezeu. Am fost învăţaţi că e dramatic să nu ai companie şi din instinct, fără să gândim măcar deschidem obiecte impersonale care ne aduc pe alţii în anturaj. Nevoie falsă că trebuie să avem pe cineva lângă noi non stop. Unii dorm cu televizorul sau radioul deschis.
Nevoia de un grad mare de confort. Toţi tindem spre un confort cât mai mare acasă sau în viaţă dar de foarte multe ori gradul de confort e o nevoie falsă. La început omul vrea să aibă cât de cât un covor pe jos, apoi e nevoie de parchet şi gresie, apoi e nevoie de termopane, apoi parchetul nu e de calitate şi trebuie înlocuit, apoi nici gresia nu mai e bună şi o scoate şi pune alta, apoi uşile trebuiesc schimbate cu unele de stejar, apoi acoperişul de la casă e dat jos deşi e bun şi nu are defecte, apoi ia maşină, apoi maşina nu mai e bună că nu e destul de confortabilă, apoi telefoane, tablete, computere şi istoria se duce la infinit. În realitate e nevoie doar să fii mulţumit…
Nevoia de a fi relevant. Mulţi trăiesc viaţa dorind să fie în top, în trend, la modă. Iarăşi este o nevoie falsă. La ce folos să ne reglăm viaţa după alţii? Noi trebuie să fim împăcaţi cu noi înşine. Pe ceilalţi nu îi putem mulţumi niciodată. Mari dezamăgiri vor îndura cei care vor să fie relevanţi pentru alţii. O astfel de nevoie falsă te va trimite prin magazine mereu, te va pune la slăbit, îţi va păpa banii pe maşini, telefoane, cosmetice, bijuterii etc.
Lista poate continua la nesfârşit. Nevoi false multe. Toate au în genere acelaşi scop, să ne provoace să trăim o viaţă greşită. Din cauza nevoilor false nu mai trăim viaţa sau… trăim o viaţă care nu este a noastră. Din cauză că muşcăm această momeală ne trezim că epuizăm zilele alocate pentru trai dar nu ne-am bucurat de viaţă deloc. Ajungem să avem o groază de regrete pe patul de moarte şi ele nu sunt legate de maşini, apartamente, confort, bunuri ci de natură, oameni, relaţii, Dumnezeu.
Nu îţi irosi viaţa alergând să împlineşti nevoi false. Alege să trăieşti viaţa ta. Alege să prinzi cât mai multe din binecuvântările lăsate de Dumnezeu pentru tine, alege să fii simplu, mulţumit, să te găseşti sau să te regăseşti pe tine însuţi.
Până mâine, când voi încerca să fac un fel de test de depistare a nevoilor false te rog să faci cateva lucruri. Deschide computerul şi uită-te prin fişierele stocate acolo. Câte din fişierele depozitate de tine acolo îţi trebuiesc cu adevărat? Câte din ele le ai acolo fără să le fi folosit în ultimul an de zile. Apoi deschide dulapul de haine şi fă la fel şi mâine vom vedea cum se aseamănă această situaţie cu cele din viaţa ta.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Gand la gand cu mine!Frate in locul tau as da urgent storcatorul acela cuiva, de cateva luni de zile am inceput sa imi debaraseaz casa de lucrurile inutile si tot nu am terminat , chestiunea asta e un proces….
Excelent articolul!
De curand am aruncat o plasa intreaga cabluri, dar am mai pastrat vreo 5-8 kilograme de componente de PC care nu-mi mai trebuie. De exemplu am memorii de PC de pe vremea lui Pazvante, dar nu ma indur pur si simplu sa le arunc. E si o „chestie” de auto-identificare aici. Ma identific cu o anumita istorie (si actiunile ei de succes) si daca „evacuez” istoria, elimin si identitatea. Hai ca vin la consiliere 🙂
Pai vino, dar nu ştiu cine pe cine va consilia :))