File din jurnal

Lună: iunie 2014

O părere echilibrată despre sine

Terenul acesta al imaginii de sine, stimei de sine, părerii despre sine, este unul evitat în discuţii sau dacă se apucă careva de predicat sau spus ceva de regulă o face în termeni negativi. Am scris în prima meditare despre modul în care oamenii condamnă o părere „prea înaltă” despre sine orice om care ara altceva de spus despre sine decât „minus”, dar am văzut şi că „o părere proastă despre sine” e tot la fel de rea, dacă nu mai rea decât extrema cealaltă. Totuşi, cum putem avea o părere bună, în sensul de „echilibrată” despre noi?

Iată câteva aspecte importante când vrem să vorbim de o bună imagine de sine:

Sunt creaţia lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu face lucruri imperfecte, incorecte, defecte. Sunt aşa cum m-a creat El şi am încredinţarea că tot ceea ce face El este desăvârşit. David ajunge să izbucnească în laudă la adresa lui Dumnezeu când realizezi lucrul acesta: „Te laud că Sunt o făptură aşa de minunată. Minunate Sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”. E foarte important să conştientizez că nu sunt la voia întâmplării, nu sunt abandonat, nu sunt al nimănui eu sunt al Lui, sunt opera lui Dumnezeu. (mai mult…)

06/06/2014
O părere proastă despre sine

Continuând discuţia de ieri vreau să atrag atenţia asupra unui alt păcat, la fel de grav ca „părerea prea înaltă despre sine” şi pentru care avem îngăduinţă şi pe care chiar îl apreciem. E vorba de păcatul unei păreri proaste despre sine. Dacă un om este mândru de el, are senzaţia că „e mai mult” decât în realitate ne „sesizăm” însă datorită unei explicări defectuoase a Scripturii avem mai prezentă extrema cealaltă şi nu luăm poziţie.

De ce spun că „o părere proastă despre sine” e păcat. Păi iată câteva motive:

Eu sunt creaţia lui Dumnezeu – în consecinţă, o părere proastă despre opera aceasta este o nemulţumire la adresa creatorului. Unii suntem albi, alţii negri, unii înalţi, alţii scunzi, unii slabi, alţii plinuţi, unii cu abilităţi practice, alţii cu abilităţi intelectuale şi găsim mii de diferenţe între noi. O părere proastă despre noi se naşte nu din smerenie, ci din înţelegerea greşită a vieţii şi din neacceptarea planului şi voii lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, o părere proastă despre sine nu poate fi sănătoasă, biblică, sau vreo dovadă de credinţă şi supunere faţă de Dumnezeu. (mai mult…)

04/06/2014
O părere mai înaltă decât se cuvine

Pornesc meditarea mea din această dimineaţă de la discuţia cu un cunoscut pe chat pe versetul scris de apostolul Pavel în Romani care spune: „Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” Întrebările legitime care apar la o asemenea citire sunt: Care e părerea echilibrată despre sine? Ce înseamnă o părere mai înaltă? Ce se întâmplă cu o părere „scundă” despre sine? Cine este sinele acesta şi de ce trebuie să avem o părere despre el? Şi încă câteva. Menţionez de la început că nu mă avânt acum în analize filosofice sau comparaţii între diferiţi psihologi în definirea sinelui că nu există filosof important, lider religios sau psihanalist celebru care să nu fi atins subiectul acesta şi risc să scriu ani în şir după aia :).

Este important sinele în relaţia cu Dumnezeu? Se pare că e foarte important. Tot Pavel în Romani 14:12 spune că „Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.” Asta mă face să cred că poziţia faţă de sine va determina şi anumite consecinţe ale judecăţii lui Dumnezeu. Spunând aste realizez că este foarte important să existe o părere echilibrată despre sine. Cand vorbim despre asta nu putem să nu ne amintim de Lucifer, el a avut despre sine opărere mai înaltă decât se cuvine. (mai mult…)

03/06/2014
Duhul Sfânt şi Consilierea Creştină
Un index al meditărilor privind Duhul Sfânt şi influenţele în consilierea creştină. Cu siguranţă voi mai puteţi identifica şi alte roluri şi m-aş bucura mult să îmi scrieţi despre acestea ca să îmi pot întregi imaginea despre acest subiect. De fapt, aşa cum scriam ieri: cu cât meditez mai mult la rolurile pe care Duhul Sfânt le are în procesul de consiliere cu atât găsesc mai multe. E ceea ce oamenii au nevoie pentru a fi conectaţi cu Dumnezeu şi când eşti conectat cu Dumnezeu, El preia controlul vieţii şi lucrează în chip minunat pentru reconstrucţia şi salvarea sufletelor. Avem nevoie de Duhul Sfânt şi noi care facem consiliere şi clienţii noştri. Până atunci iată ce mi-a descoperit Dumnezeu pe acest subiect:
02/06/2014
Duhul Sfânt – Alte roluri în procesul de consiliere creştină

Încerc să finalizez această serie despre rolul Duhului Sfânt în consiliere, dar se pare că găsesc tot mai multe. Iată sumar ultimile conştientizate de mine:

[dropcap type=”rounded” color=”green”]G[/dropcap]arantul menţinerii sănătăţii psihice şi sufleteşti

Orice om care la un moment dat are de a face cu medicii știe că după procesul de vindecare medicul îl sfătuiește spre un stil de viață mai sănătos și spre chibzuință, cumpătare, evitarea situațiilor periculoase, evitarea exceselor de orice fel și câte și mai câte indicații menite să ajute acea persoană să-și mențină sau îmbunătăţească sănătatea în permanență. Se știe destul de clar acum că e mai ieftin să întreții decât să tratezi.

În ”bolile sufletului” situația nu diferă deloc. După ce vindecarea s-a produs este nevoie de o permanentă menținere sau îmbunătățire a acelei sănătăți. Trebuiesc evitate situațiile provocatoare de afecțiuni, trebuiesc evitate excesele, trebuie atenție în construirea unui stil de viață sănătos și în permanență este nevoie de respectarea limitelor în ce priveşte stilul de viață. Să tot stai să estimezi în permanenţă ce e normal și ce este exagerat e o treabă grea și e foarte greu de făcut omenește. Este nevoie de ceva sau de cineva care să ne atenționeze cu privire la ce trebuie sau nu trebuie făcut. (mai mult…)

01/06/2014