Au apărut o grămadă de cursuri de dezvoltare personală, de antreprenoriat, de vorbire în public, de management personal, de seducție, motivaţionale, NLP și altele care ne promit eficiență maximă și randament maxim cu privire la capacitățile noastre. În principiu, sunt un om care vreau să fiu eficient, vreau să fiu bun în domeniul în care activez și astfel de anunțuri mă cam ispitesc așa că ”am stat în loc să meditez” dacă urmez sau nu. Pentru asta mi-am pus câteva întrebări: Trebuie să dau tot ce e mai bun din mine? Cui trebuie să dau tot ce e mai bun din mine? Când trebuie să dau ce e mai bun din mine? În ce scop trebuie să dau tot ce e mai bun din mine?
Una din ”modele” actuale prin multinaționale sunt tocmai cursurile pe care trebuie să le urmeze angajații pentru eficientizare, pentru clădirea unei echipe puternice și pentru dedicarea față de firmă. În acest scop se desfășoară unele cursuri strict profesionale dar și unele care țin de motivare personală, de crearea unui mediu plăcut la serviciu și de legarea tot mai tare de locul de muncă. Unele firme se ocupă chiar și de partea de recreere a angajaților plătindu-le concediile total sau parţial, altele se ocupă și de copiii angajaților prin diferite cadouri, premii, bonuri de creșă, transport, plată bonă și altele. Toate, cu scopul final de a scoate tot ce e mai bun din omul respectiv. Angajații pot cădea ușor în asemenea capcane. Ce să mai spui în fața unei astfel de ”generozități nemărginite”? Nu e de spus nimic, e cazul să își arate mulțumirea prin și mai multă muncă și productivitate.
Pare fain să se ocupe firma la care lucrezi de toate astea și mulți ar zice: ”ei așa da domnule, să tot lucrezi, așa condiții să tot ai”. Deocamdată nu sunt multe firme care fac asta dar atenție: vor apărea tot mai multe. Necesitatea de a scoate tot din oameni este tot mai mare și schimbul trebuie să recunosc că e tare ispititor. Un salar mare, o mașină de serviciu, poate locuință de serviciu, bonuri de creșă, concediu plătit ce mai vrei nene? Idealul nu?
Un ideal pământesc, un schimb profitabil dacă trăim doar pentru pământul acesta și doar pentru 25 de ani de carieră. Ne-ar invidia toată strada pentru un asemenea post, deși, e drept, nu ne-ar prea vedea la față. Și acum apare întrebarea:
Trebuie să dăm tot ce e mai bun din noi? Suntem chemați să ”ne stoarcem” pentru locul de muncă? Sau pentru banii sau faima care decurg dintr-o astfel de dedicare? Bineînțeles că avem obligația Scripturală să muncim și mai avem și recomandarea de a ne face bine treaba oriunde am lucra, avem provocarea de a asculta de patronii la care lucrăm dar întrebarea inevitabilă care apare este: Avem vreo limită? Trebuie să ne stoarcem pentru serviciu toată energia și puterea? Trebuie să dăm tot ce e mai bun din noi acolo sau trebuie să lăsăm și pentru altceva cum ar fi familie, slujirea altora, dedicarea pentru lucrare, odihnă etc? Scriptura ne cere iubire totală de Dumnezeu dar noi uneori nu mai avem pic de energie și de pasiune pentru relația cu El pentru că am dat pe ziua aia tot ce e mai bun din noi altcuiva. Asta e valabilă și pentru cei care lucrează pe cont propriu și dau tot din ei afacerii lor. Întrebarea încă rămâne în mintea mea: Trebuie să dau tot ce e mai bun din mine?
Voi încerca mâine să găsesc răspunsuri parțiale și la celelalte întrebări sau poate nu voi reuși decât să adâncesc misterul și mai tare. Doamne dă înțelepciune te rog fiecăruia din noi!
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Intr-o carte am citit ca exista si cursuri de sinucidere. Te invata cum sa te omori. Cartea se numeste „M-am hotarat sa devin prost”, de Martin Page.
Ce ma grea intrebare este DE CE? De ce fac eu cutare sau cutare lucru? Dar trebuie sa raspunzi sincer. Tu,de exemplu, de ce scrii aceste articole?
Chiar dacă nu înțeleg logica mesajului pot sa va spun că eu știu DE CE scriu articolele. Iar dacă în timp se va schimba acel DE CE, va fi decizia mea. Bineînțeles că acel DE CE? poate fi necunoscut pentru ceilalți.
Nu imi place sa scriu un comentariu lung si poate de aceea sunt mai greu de inteles. Fiecare din noi trebuie sa ne intrebam de ce si, bineinteles, trebuie sa ne rapundem noua insine. Normal ce tu stii pentru ce scrii ce scrii, nu trebuie sa te justifici mie; ar fi ultimul lucru care m-ar interesa. Las-o incolo de logica.