Binecuvântarea corectă a copiilor prin părinții lor

binecuvantarea copiilor

La fel cum spuneam ieri despre blestemarea copiilor, mulți cred că a binecuvânta înseamnă doar a le ura de de bine, a le dori bine, a te ruga pentru ei, pentru copii. Acest lucru este benefic și poate fi o reală binecuvântare după cum vom vedea azi, însă e o felie mică din ceea ce poate să însemne binecuvântarea cuiva, în acest caz, din binecuvântarea copiilor.

Poate știți că noi transmitem mesaje nu doar verbal ci și nonverbal și paraverbal, 55% din totalitatea mesajului pe care îl comunicăm este transmis prin limbajul trupului – elementul nonverbal (gesturi și atitudine), 38% este transmis prin elementele paraverbale (tonul, ritmul și volumul vocii) și doar un procent de 7% este transmis prin intermediul cuvintelor (elementul verbal propriu-zis). La asta aș adăuga că vorbim de un parcurs al vieții și nu de o binecuvântare care se rostește o dată. Cu alte cuvinte, binecuvântarea nu se transmite doar verbal și mai ales faptic. Binecuvântarea verbală vine doar să ”decoreze” corespunzător acțiunea de binecuvântare.

Citește mai mult

Cum ne blestemăm copiii fără să gândim

Unii din voi se gândesc la blestem ca la o formulă rostită, în care anumite cuvinte încărcate de ”urări” negative ies din gura unui om, având ca destinație un alt om. Ne închipuim adesea că a blestema, înseamnă ceva făcut cu intenție clară, cu dorință și care pornește din ură față de persoana blestemată. Ne închipuim blestemul ca pe ceva auzibil și ca pe ceva care are efect imediat în viața celui blestemat. În realitate vreau să vă arăt azi că lucrurile nu stau chiar așa și voi sublinia necesitatea schimbării de optică.

Blestemul, conform DEX-ului, dacă poate fi credibil în acest domeniu înseamnă: ”1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; imprecație. 2) Cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva; imprecație; maledicție. 3) Rău fatal, pus pe seama furiei divine, care se pare că planează în permanență deasupra cuiva; maledicție. /v. a blestema” Dar ce ar spune Scriptura despre asta?

Citește mai mult

Ce las în urma mea?

Viteza vieții actuale, ne face adesea să ne focalizăm atenția pe aici și acum, uitând să privim viața noastră în ansamblu, iar o privire transgenerațională, foarte rar aruncăm asupra vieții, de aceea azi am ales să scriu despre importanța deținerii unei perspective de ansamblu asupra vieții. Este adevărat că nu ne putem planifica nici ziua de mâine în siguranță, dar putem măcar ține cont de impactul pe care ziua de azi o are asupra viitorului.

Mulți oameni trăiesc fără nici o grijă asupra viitorului și asta nu este bine. Nu mă refer acum la încrederea în Dumnezeu sau în forțele proprii, ci mă refer la impactul pe care prezentul, îl poate avea asupra viitorului, mai ales în cazul părinților, în viața generațiilor viitoare. Puțini părinți sunt conștienți de impactul uriaș pe care îl au în istoria pământului și mai ales în istoria celor de după ei (dacă putem numi în acest context ”istorie” aspecte ce țin de viitor).

Citește mai mult

Câteva secrete din spatele lucrării

Nu de puține ori am fost apostrofat, atenționat și chiar mustrat, că aduc în discuție cam des, aspecte ce țin de sexualitatea umană și am hotărât să dau câteva explicații, nu pentru a mă justifica, pentru că eu știu bine la ce sunt chemat, ci pentru a ajuta pe unii să înțeleagă realitatea în care luptăm și amploarea corupției sexuale chiar în rândul neoprotestanților, ca să nu mai vorbim de restul, unde statisticile spun că e mult mai mare și nu doar statisticile, ci și simpla observare a realității.

Corupția sexuală e cea mai utilizată armă de distrugere a familiei astăzi. O armă la care încă nu îi putem citi calibrul, dar putem vedea unele din efecte. Putem vedea pasiunea oamenilor pentru plăcere sexuală, putem vedea crescând infidelitatea maritală, putem vedea tot mai multe cazuri de sex premarital și cum acesta devine o virtute, putem vedea crescând numărul homosexualilor, drepturile și puterea deținută, putem vedea promovarea libertăților sexuale, putem observa diminuarea impactului religiei, dar apare obligarea informării copiilor despre toate variantele de sex existente, în unele țări chiar și sexul cu animale, putem vedea legalizarea căsătoriilor homosexuale și legalizarea adopţiilor de copii de către aceste cupluri, putem vedea promovarea de filme erotice, ca fiind filme de interes larg, putem vedea ușor cum începe să fie condamnată heterosexualitatea, familia tradiţională și fidelitatea și sper să mă înșel, dar cred că vor apărea pe lista bolilor în viitor.

Citește mai mult

Cu Duhul Sfânt, dar împotriva Lui – III

Cu Duhul Sfant dar impotriva lui III

Ca să concluzionăm ce am scris în prima și a doua parte a acestei meditări, voi scrie și azi câteva rânduri pe acest subiect. Tot în calitate de om obișnuit, fără studii teologice de mare calibru. Scriu tot în calitate de slujitor al semenilor, din dragostea pentru aceștia care curge în mine din Hristos.

Îmi amintesc clar că la cursurile de consiliere făcute ultima dată, un capitol era dedicat ”Rolului Duhului Sfânt în consiliere” și poate că abia acum văd mai clar ce importanță avea acel capitol al cursului. Despre asta am mai scris AICI cu ceva vreme în urmă, dar acum cred că e insuficient ce scriam atunci, din cauză că nu am abordat raportarea greșită la Duhul Sfânt a consilierului și a clientului, amănunt care poate schimba situația pe dos. Dacă se întâmplă asta, dacă consilierul sau clientul înțeleg greșit doctrina Duhului Sfânt, ne putem trezi cu o înrăutățire a situației nu cu o îmbunătăţire a acesteia.

Citește mai mult

Cu Duhul Sfânt, dar împotriva Lui – II

Așa cum spuneam ieri, în prima parte a meditării, nu am intenția de a face dezbateri teologice sau doctrinare, ci doar pe cea de a atrage atenția cu privire la niște realități care țin de un minim de precauție. Există curente de învățătură care prind tot mai mult azi și care învață pe oameni ceva greșit, iar învățătura despre Duhul Sfânt e un subiect tare preferat de cei ce caută senzațional și supranatural. Scriu aceste rânduri nu ca un afront adus cuiva, pentru că am convingerea că fiecare e responsabil de ceea ce crede, ci ca pe un semnal de alarmă, un indicator de avertizare, pentru că mă confrunt cu aceste pericole aproape zilnic.

Prin definiție, creștinii trebuie să fie oameni înțelepți, isteți, greu de corupt și prostit. Nu avem voie să fim proști, statutul de Copii de Dumnezeu nu ne permite asta și prezența reală a Duhului Sfânt, nu ne dă voie să fim altfel decât înțelepți.

Revenind la Duhul Sfânt și la învățăturile despre deținerea, botezul, umplerea, plinătatea, semnele deținerii Lui, aș vrea să mai trag câteva semnale de alarmă. Duhul Sfânt este Dumnezeu, este o persoană a trinității, asta înseamnă că nu e cineva mai puțin important, ci e la fel de important, autoritar, sfânt, atotștiutor ca și Celelalte Persoane ale trinității. Mulți cred greșit, inconștient unii, că Duhul Sfânt ar fi ceva inferior, care e pus la dispoziția noastră să îl folosim când avem nevoie și pentru ce avem nevoie. În realitate lucrurile stau altfel. Duhul Sfânt vine în noi la convertire ca să stăpânească, ca să locuiască în templu. El nu vine ca să stea undeva, ca o piesă în trusa de reparații auto, nu vine nici ca o putere latentă, pe care să o activăm când e nevoie, nu vine să ne dea doar o aură în jurul capului ca să arate ce sfinți suntem. Nu vine ca să vorbim în limbi și atât. El când vine stăpânește. Asta ar trebui să ne facă să tremurăm.

Citește mai mult

Cu Duhul Sfânt, dar împotriva Lui – I

super spiritual Duhul Sfant

Vreau să scriu câteva gânduri despre un subiect foarte delicat, cel care privește Duhul Sfânt, care ar trebui să locuiască în noi în fiecare. Nu voi scrie în calitate de specialist, pentru că nu sunt. Voi vorbi ca om simplu, din popor, care vede anumite lucruri și îi sunt descoperite, ca om care vede adesea extreme ale doctrinei despre Duhul Sfânt și care se confruntă cu aceste extreme. Des, mult prea des, văd, aud, simt, folosiri ale Duhului Sfânt ca scuză, diplomă, motive pentru păcat, dovezi când alții nu cred, modalități de împlinire a unor pofte păcătoase și aceste aspecte eu le numesc grozăvii. Avem nevoie de o doctrină sănătoasă asupra acestei chestiuni și mai ales avem nevoie de atenționări urgente, acolo unde păcătuim cel mai des. Ca cei de la protecția muncii care, te obligă  să pui plăcuțe de avertizare oriunde este pericol, deși știi clar că e pericol.

În primul rând Duhul Sfânt este o persoană. Este o persoană a trinității, nu este un steroid pe care îl luăm pentru a crește ”masa musculară spirituală”, nu este un facilitator al ghicirii, nu este o diplomă pe perete, nu este o scuză, nu este obiect, suflare. Duhul Sfânt este o persoană a trinității, este Dumnezeu și are statut de Dumnezeu, nu poate fi separat de trinitate. Să ne păzim de curentele care ne învață altceva.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.