An: 2016

Cu mediocritatea la biserică

de

Mediocritatea este dacă ar fi „să credem dex-ul” ceva care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se evidențiază prin nimic, modest, banal. Este acea stare pe care dacă încercăm să o definim altfel ar însemna o mulțumire cu puțin în domenii în care este mult loc de evoluție.

Practic, un tâmplar mediocru este acel tâmplar care, deși poate depune efortul pentru a ști să facă minuni cu mâinile sale, el rămâne la stadiul de a face scăunele de stat la poartă, să ascută „țăruși” pentru înfipt lângă roșii și să mai facă din când în când reparații la diferite mobile care stau să pice. În același timp, un tâmplar excelent, acceptă provocări mai mari, cum ar fi executarea unui mobilier după o fotografie, gândirea și executarea unor elemente inovative și pentru asta e dispus să depună efort și să „își bată capul”.

Citește mai mult

De ce „te bagi” în viața mea?

de

Scriam recent o serie de articole despre confruntare și necesitatea acesteia. Legat de aceasta, orice om care alege să confrunte, se „lovește” la un moment de întrebarea: „De ce te bagi în viața mea?” Această întrebare e adresată de cel confruntat dacă se simte amenințat, rușinat, descoperit și e întrebarea prin care spune de fapt „mă doare, nu știu ce trebuie să fac acum, îmi e rușine și ar fi bine să te gândești și la mine când mă confrunți”. Unii cred că e nesimțire pură sau obrăznicie, dar e mai degrabă o formă de apărare de durere. Oamenii, pentru a nu înfrunta durerea confruntării, ar prefera „să nu te bagi”.

Citește mai mult

De ce predică tot mai multe femei?

de

Nu vreau să „tulbur apele” cu cine știe ce teorii controversate despre rolul femeii în biserici, pentru că e o temă delicată și oricât de echilibrat ar aborda-o cineva, tot provoacă pasiuni. Scopul meditării mele este de a identifica un fapt de necontestat și de a îl analiza sumar și anume: de ce tot mai multe femei predică sau chiar ajung „păstorițe” și ce se întâmplă cu bărbații? Un fapt care nu poate fi contestat și care ne spune câte ceva despre realitatea pe care o trăim.

Nu știu dacă ați observat, dar în ultima vreme, foarte des auzim despre femei care predică, chiar dacă se susține că nu fac asta ci doar „au o mărturie”. Intervine o eschivare de la realitate din cauza unor prejudecăți culturale sau religioase și o ambalare a unei realități de necontestat. Probabil problema mai mare este însăși eschivarea prin minciună de la recunoașterea unei realități contemporane. Le este teamă acelor femei sau bărbaților care sunt de acord cu vorbirea lor, să recunoască asta, pentru a nu fi ținta comentariilor extremiștilor. În realitate, orice femeie, ca și orice bărbat, când deschide gura să dea sfaturi, îi învață pe ceilalți chiar dacă nu merg la amvon ci doar la microfon, chiar dacă nu numesc asta predică ci doar mărturie. Și asta indiferent dacă se întâmplă într-o sală de cult sau acasă la cineva sau pe stradă.

Citește mai mult

Locul acela întunecos și ciudat

de

Cu ani în urmă, apăruse fenomenul care avea să dea de furcă mult părinților de adolescenți și tineri pocăiți – discoteca. Unul din tinerii din biserica de la noi era prieten bun cu „hiscoteca” cum spunea apăsat fratele Costică și în discuțiile cu el căuta să mă facă să înțeleg ce e acolo, pe mine care nici televizor nu aveam și descrierea sa era „un loc întunecos în care doar scena e luminată cu albastru și roșu, care te îndeamnă să îți dai drumu la dansat prin muzica dată la maxim, chiar dacă nu știi”.

Ei bine, multă vreme am știut doar această descriere până aveam să fiu în casa unui vecin care luase televizor colos să observ printre altele o știre transmisă de la un astfel de local în care reportera încerca să vorbească tare la microfon ca să se audă totuși din vacarmul de acolo. Ei bine, azi știu cam ce înseamnă discotecă mult mai clar, fără să fi intrat în una vreodată dar atunci știam că e „un loc întunecos cu lumini albastre și roșii și cu fum” și eram determinat să nu merg niciodată acolo  întrucât mi se părea „ciudat”.

Citește mai mult

Îți vine nota de plată

de

Cred că fiecare din cei ce citiți acesta rânduri are măcar un abonament la ceva. Și pentru a exemplifica, folosesc situația abonamentului la serviciile unei companii de telefonie, unde plătești o taxă, pentru o anumită cantitate de servicii fie că e vorba de minute in rețea, naționale, internaționale sau internet. Dacă plătești acest abonament, compania respectivă se obligă să îți dea dreptul să folosești acel pachet de servicii. Dacă însă vorbești mai mult, sau către numere neincluse în pachet, vei plăti suplimentar. Cât anume… depinde doar de tine, dar știu oameni care neștiind, au cheltuit sute de euro. La emiterea facturii, vezi că a venit timpul să plătești ce ai cheltuit. Mai grav era la noi în sat cu cei ce luau de la magazin „pe caiet” și când luau salariul sau pensia, mereu li se părea că vânzătoarea „le-a umflat lista” ca să plătească mai mult.

Citește mai mult

Șerpi negri – șerpi albi

de

În una din cărțile pe care Tozer le-a scris am găsit o remarcă interesantă, care era menționată nu ca un principiu ci ca un detaliu. Thomas Haire, despre care A. W. Tozer scrie, menționa la un moment dat despre acești „șerpi” negri și albi ai păcatului și asta m-a pus pe gânduri și vreau ca azi să medităm puțin.

Știm clar că în Scriptură, dar și în tradiția populară, șarpele înseamnă păcat, rău și chiar îi este atribuită asocierea lui satan, tatăl răului dacă pot folosi expresia asta. În plus, deși nu știu cât de corect este, noi clasificăm păcatele în funcție de mai multe criterii și pe unele le considerăm grave, pe cele pe care Thomas Haire le numește „șerpii negri” pentru că sunt foarte vizibile, ofensatoare, scârboase unele din ele și aici punem: curvia, preacurvia, crima, avortul, hoția grosolană, minciuna grosolană și alte câteva. Dar mai avem o categorie a păcatelor mici cum ar fi: minciunica, puțină invidie, puțină mândrie și altele, astea le consideră  oricum mai mici, și neimportante decât cele mari dacă stăm să le comparăm. O a treia categorie, este cea pe care acel instalator o numea „șerpii albi” unde intră: mândria spirituală, falsa evlavie, lipsa de conexiune cu Dumnezeu, înșelarea semenilor privitor la darurile spirituale, lipsa unei credințe profunde, închinarea greșită, aprecierea unor oameni după banii lor nu după credința lor și altele asemănătoare. Păcate pe care acel instalator simplu le considera imens mai periculoase decât „șerpii negri” întrucât sunt acceptate și aproape invizibile.

Citește mai mult

Confruntarea – Gânduri de final

de

Confruntarea e una din părțile componente ale vieții. E acel act, care dacă este făcut cu dragoste și respect și primit tot așa, poate salva un suflet de la a trăi chinuit, poate salva relații de la distrugere, poate salva comunități de la dezintegrare. Confruntarea este o disciplină menționată clar de Sfânta Scriptură și încurajată. Ea arată că ne pasă de aproapele.

În același timp trebuie să admitem că din confruntare se face adesea motiv de război, pentru că nu e făcută cu scopul de a stabili adevărul și nu e guvernată de dragoste și respect. E folosită adesea ca și o coasă de dărâmat frați și surori, pentru ca doar unii să rămână în picioare. Uneori e folosită doar ca să excludă membri din biserici. În viața de familie e iar în cele mai multe cazuri folosită necorespunzător și iese cu ceartă, conflict și dezastru.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.