An: 2016

Confruntarea – De pe cealaltă parte

de

Am scris mult despre cei care trebuie să confrunte, dar oricum e insuficient la câte situații specifice pot apărea și la câte feluri de oameni există. Consider însă că cei ce vor să confrunte cu respect și dragoste, vor fi călăuziți de Duhul Sfânt, în toată înțelepciunea și dragostea față de aproapele. Aș vrea să scriu câteva aspecte pentru cei ce se află în postura de a fi confruntat. E delicată treaba și e greu tare să și se aducă păcatul al lumină și să ți se ceară socoteală. O astfel de acțiune produce rușine, jenă, supărare și multe emoții și sentimente pot să preia controlul vorbirii și acționării atunci. E necesar să fim pregătiți și pentru astfel de episoade.

Să greșim este în natura noastră păcătoasă. E inevitabil și neplăcut, chiar dacă ne străduim să cinstim pe Dumnezeu cu viața noastră. Omul este supus greșelii și uneori, alții văd aceste greșeli. Sunt situații în care le vedem și noi dar nu le putem abandona, și sunt situații în care nici nu realizăm că greșim sau în care ni se pare normal un astfel de comportament. Greșelile noastre sunt văzute de mulți oameni. Unii din ei stau și se bucură de ele, alții bârfesc la greu, alții reacționează lipsiți de dragoste și respect ca să se dovedească ei mai sfinți dar sunt și unii cărora chiar le pasă și care vor să ne atenționeze în dragoste.

Citește mai mult

Confruntarea – Desfășurarea discuțiilor

de

Sunt încă multe aspecte de scris despre confruntare, dar nădăjduiesc în Dumnezeu ca fiecăruia din noi să ne descopere prin Duhul Sfânt care ne locuiește metoda și aspecte care să o facă eficientă și cât mai puțin dureroasă. Azi am ales să scriu puțin despre ceea ce se întâmplă practic, spun puțin, pentru că aici pot exista mii de variante, dar voi menționa doar câteva aspecte ce țin de generalități, nicidecum nu vorbesc despre particularități.

Iată câteva aspecte importante care îmi vin acum în minte și care își au originea în materialele studiate de mine despre care tot am mai spus în această serie.

Alege locul și timpul. Trebuie să găsești un loc cât mai neutru, neintimidant pentru niciunul, de exemplu, biroul păstorului nu e un astfel de loc pentru că e intimidant. Trebuie să fie un loc cât mai neutru, nu la casa unuia dintre voi. La fel trebuie să fie un timp bun, în care de regulă nu sunteți solicitați telefonic și nu sunteți „pe fugă”. Locul trebuie să fie cât de puțin poluat cu televizor, radio, muzică, calculator, telefon etc și în același timp să asigure o intimitate decentă.

Citește mai mult

Confruntarea – Ești pregătit?

de

Cu ceva timp în urmă, ani probabil, am avut o discuție cu o persoană căreia mulți i-au reproșat că este dură și că „taie în carne vie”. Am încercat să îi explic faptul că e foarte important să se pregătească și ea și cel căruia vrea să îi spună ceva, pentru a fi eficientă confruntarea, dar această persoană mi-a spus dezarmant: „eu prefer să spun atunci când mă doare cel mai tare, pentru ca și acea persoană să simtă durerea tot așa de ascuțită sau mai tare, doar așa va fi eficient.” Ei bine, o astfel de abordare de regulă o au oamenii cu o personalitate isterică, dar nu prea reușesc o confruntare eficientă, ci mai degrabă o răzbunare usturătoare.

Pentru a confrunta, este necesar să ne pregătim. Fără pregătire putem sau avem voie să confruntăm în puține cazuri. Mi-a fost dat să merg cu trenul acum câțiva ani și să întâlnesc o tânără care avea gândul de suicid și ere fugită de acasă pentru asta. Acolo nu a fost timp decât de o rugăciune în minte și trebuia acționat, dar astfel de situații, slavă Domnului, sunt puține. În cele mai multe, avem timp de pregătire. Cu cât acordăm mai mult timp pregătirii, dar nu prea mult, cu atât dovedim că intenția noastră este de a restabili persoana, nu de a aplica legea. Dovedim prin asta că iubim acea ființă și nu pe noi.  

Citește mai mult

Confruntarea – Unde confrunt?

de

Aici e delicat, pentru că puțini reușesc să folosească corect cea mai eficientă metodă de confruntare și anume confruntarea față în față. Eu de exemplu, prefer scrisoarea (de mână sau electronică) apoi telefonul și ultima metodă, folosită e cea față către față. Nu e neapărat greșit, dar uneori durează mai mult și e mai ineficient. Are totuși și unele avantaje despre care voi scrie mai încolo.

Așadar, dacă e să vorbim de confruntarea personală, acel prim pas din cei recomandați de Scriptură, găsim câteva variante posibile și logice și anume: întâlnirea față în față, telefonul și scrisoarea (electronică mai modern) dar și o combinație dintre acestea.

Citește mai mult

Te iubesc de mă doare

de

Azi vreau să scriu câte puțin despre falsa iubire de oameni sau hai să zicem, despre infantila iubire de alții și despre modul în care o percepem noi, apropiații sau destinatarii iubirii noastre dar și despre cum punem în cârca religiei „nespusa iubire de semeni” pe care o avem. Dacă o să vă doară pe unii, e doar pentru că „mai întâi m-a durut pe mine inima de voi”.

Deci, noi spunem că îi iubim pe oameni și îi iubim așa de tare încât le vrem binele, un bine pe care fie ei nu îl cred bine sau în alte situații, un bine aprobat și validat doar de noi. Un bine pe care ei nu îl doresc ci pe care noi îl dorim pentru ei. Noi le vrem binele nostru pentru ei pentru că, așa lipsiți de respect suntem față de alții și așa iubitori de noi înșine suntem, și așa de puțin ne pasă de Dumnezeu, încât din acel bine pe care îl dorim noi pentru alții facem legea supremă a universului. Nici omul respectiv nu mai are loc să întoarcă, nici Dumnezeu nu mai are loc să spună ceva, pentru că noi am stabilit ce este bine și tot ce rămâne de făcut este ca acel om, oameni, să se conformeze iar Dumnezeu să parafeze.

Citește mai mult

Confruntarea – Pașii biblici

de

După cum probabil estimați, voi face referire la ceea ce ni se recomandă în Scriptură și găsim cel mai bine surprins de evanghelistul Matei în capitolul 18. Pasaj pe care l-am citit de multe ori cu toții dar pe care aproape tot de atâtea ori l-am încălcat flagrant fie din neiubire, fie din lipsa respectului, fie din necunoștință sau din toate la un loc. Pavel le scrie Galatenilor foarte frumos și elocvent și pentru noi azi „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.”

Un amănunt care trebuie precizat neapărat este că, orice mustrare sau confruntare aduce întristare. Nu te aștepta ca cel confruntat să zică „oau, munțumesc, de când așteptam asta”. De fapt tot Pavel le aduce la cunoștință celor din poporul său de pe vremea sa, dar și nouă azi că: „orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.” Dar despre această întristare, vindecătoare le scrie și Corintenilor și le zice că ar fi bună dacă e după voia lui Dumnezeu: „În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.” Deci, nu vă așteptați ca persoana confruntată să țopăie de fericire și respectații dreptul la supărare, întristare și chiar mâniere. Sunt reacții normale în astfel de situații.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.