De toate

Stresul – III

de

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Filipeni 4:6

Modul în care gândim şi acţionăm ne stresează sau destresează. Totul pleacă de la mintea noastră. Spuneam ieri că vă relatez o întâmplare în acest sens. Într-o dimineaţă de iarnă uşa de la locul de muncă nu voia să se deschidă. Eram afară cu colegii şi fiecare acţiona sau dădea idei despre cum să deschidem uşa. Unul sufla în yală, altul încălzea cheia în mâini, unul a adus un patent să prindem cheia mai bine, altul încerca să bată în yală cu un ciocănel „să se aşeze bine piesele din ea”. Nimic nu funcţiona şi eram stresaţi şi frustraţi.

La un moment dat au început a veni clienţi şi la stresul acela s-a mai adăugat unul sau unii, după o vreme şi o patrulă de poliţie a oprit să „cerceteze” apoi au mai venit şi curioşi şi „idioţi mulţi” ba că e cheia greşită, ba că este altă cheie ruptă în interior, ba că e un semn de la Dumnezeu, muuulte idei. Eram deja nervoşi, frustraţi şi stresaţi când vine un client fidel de al nostru şi foarte natural întreabă ce e acolo. Primeşte omul detaliile cerute, ia cheia, o pune în uşă după care întreabă: Dar s-a rugat careva pentru ca să se deschidă uşa? Am zis în mintea mea: Doar n-oi face rugăciuni la fiecare încuiere şi descuiere de uşă… Aşa că omul rosteşte o rugăciune simplă: Doamne Isuse te rog frumos ajută-ne tu să descuiem uşa aceasta şi arată-ţi tu puterea. Unii râdeau, alţii vorbeau, alţii fierbeau de nervi însă după rugăciunea aceea cheia a deschis yala fără nici o problemă.

Citește mai mult

Stresul II

de

„Un gram de prevenire valorează cât un kilogram de tratament” spune o vorbă deşteaptă tare. Nu trebuie să uităm un lucru: toată treaba cu stresul începe în mintea noastră, dacă avem în control mintea noastră am rezolvat şi problema stresului. Bineînţeles că există zeci, dară nu or fi sute, de curente care îţi dau sfaturi cum să te controlezi mai bine însă de departe cea mai eficientă metodă e să fii controlat de Duhul Sfânt pentru că orice formă de control individuală, fără intervenţii de afară este deja alterată pentru că întreaga noastră fiinţă e alterată de păcat. Cea mai eficientă metodă de control va rămâne cea exercitată de Duhul lui Dumnezeu.

Una peste alta noi oamenii ne expunem stresului de obicei pentru că ajungem să credem anumite minciuni. Unele din aceste minciuni au de a face cu viaţa noastră de familie sau cu cea socială dar unele au de a face cu cea spirituală. Voi enumera doar câteva din ideile din capul nostru pe baza cărora acţionăm şi care ne solicită la maximum fără a fi neapărată nevoie.

Citește mai mult

Stresul – I

de

Deşi este unul din cele mai auzite cuvinte în perioada asta după cuvântul „criză” puţini oameni bordează stresul pentru a se analiza şi a lua decizii. Cu cât cuvântul criză este rostit mai des cu atât stresul este trăit mai mult, mai grav. De altfel una din caracteristicile oricărei crize este creşterea nivelului de stres.

Stresul nu este dăunător omului dacă este ţinut în parametri normali însă dacă acesta rămâne multă vreme cu siguranţă ne poate afecta şi din păcate grav. Este ca atunci când ţii în mână un pahar cu apă. Dacă îl ţii doare pentru un minut că îl consumi sau să îl dai cuiva nu este problemă. Dacă însă îl ţii pentru o oră e foarte posibil să simţi dureri în acel braţ şi sau în degete. Dacă îl ţii pentru o zi poţi ajunge să ai dureri serioase şi chiar o blocare a acelui braţ.

Cam aşa stă treaba şi cu stresul psihic. Orice presiune care depăşeşte „normalul” şi care rămâne pentru o vreme prea mare ne poate îmbolnăvi. În unele cazuri corpul se adaptează acelei stări de fapt dar în cele mai multe din ele undeva se vor produce „avarii”.

Citește mai mult

Verifică-ţi sarcina

de

Când mergeam cu bunicul nostru la câmp uneori veneam acasă sus pe carul încărcat cu fân sau paie sau porumb. Încărcarea carului era o chestie dificilă pe care nu oricine o putea face, trebuie să cunoşti şi cât pot trage boii şi ce drum ai până acasă şi ce car ai şi dacă vei trece prin Siret sau pe poduri. Tot ce puteam face e să ţinem de boi că la aranjat ceva nu era loc de noi. Bunicul era meticulos şi foarte atent la ce, cât şi cum pune în car. Cu toate astea am avut două incidente. Unul cînd s-a rupt roata de lemn de la greutatea sfeclei şi altul cănd curentul de apă la trecerea prin Siret era mai mare decât estimase şi a răsturnat carul cu paie acolo în mijlocul apei.

Citește mai mult

Cu Dumnezeu prin pustie…

de

Căci Tu eşti ajutorul meu, şi Sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijineşte. Psalmi 63:7  – 8

Viaţa noastră ne duce de multe ori prin pustiu. Pustiu care nu e iubit de nimeni, pustiu care poate să însemne: nelinişte, lipsuri, lipsă de acceptare, suferinţă fizică, prigonire, sete şi foame etc. Viaţa în pustie e foarte grea. În pustie nu ai decât nisip, vânt soare şi pe tine. În pustie după o vreme agonizezi, te încearcă disperarea, deznădejdea, descurajarea. În pustie ajungi să cunoşti cât eşti de limitat şi până unde ai puteri de rezolvare a lucrurilor. În pustie eşti obligat să stai mult doar tu cu tine însuţi şi cu Dumnezeu. Da chiar dacă nu crezi în El, pustia te face să strigi către El. Pustiul este locul de care toţi ne ferim dar este totuşi un loc care ne poate apropia de Dumnezeu extraordinar de mult.

Biblia ne spune că El vorbeşte oamenilor când într-un fel când în altul şi câteodată Dumnezeu pentru a ne putea vorbi ne duce în pustie. Poate a încercat adesea să ne capteze atenţia, să ne vorbească blând şi calm în mijlocul binecuvântării şi a celor dragi dar nu am avut vreme să ascultăm şi e nevoit Dumnezeu să ne ducă în pustie ca să fim doar noi cu El. Nu doar de asta ne duce Dumnezeu în pustie. Uneori ne duce acolo tocmai pentru că anumite examene doar acolo pot fi susţinute, încercarea credinţei noastre suportă diferite grade de examinare iar unele din examene acolo se dau, în secetă, buze uscate, lipsă de viziune şi speranţă, lipsă de apă şi de hrană, lipsă de iubire şi afecţiune. Da vrem sau nu vrem uneori ajungem şi în pustie.

Citește mai mult

Măi, tu nu ești normal…

de

„Suntem cu totii diferiti. Din fericire.” (dintr-o reclamă)

Și iar mă preocupă întrebările existențiale… Da mă preocupă aspectul normalității pentru că mi s-a spus des, poate prea des că nu sunt normal. Nu am analizat asta prea mult până acum pentru că de cele mai multe ori oamenii o spun ca să te înjosească dar astăzi arunc o privire (cu mintea) spre aspectul acesta pentru că am văzut reclama asta pe o mașină.

Oamenii te acuză că nu ești normal când te văd că ești diferit de ei. De obicei avem tendința să credem că noi suntem normali și noi suntem etalonul după care se face evaluarea despre ce este normal și ce este anormal. De exemplu: Merg pe stradă și văd o domnișoară foarte haios îmbrăcată, cu blugii rupți, cu șapca pe o parte, cu un tricou lălâi care îi lasă un umăr gol(moldovenescul pentru larg) și cu căști de un kilogram pe urechi. Dacă o analizez în comparație cu sistemul meu de valori îi pun imediat o etichetă cu: ”Asta nu e normală.” sau: Dacă merg cu trenul și scot Biblia să citesc ceilalți foarte ușor vor spune: ”Ăsta nu e normal, e pocăit.” pentru că în sistemul lor de valori normal e să citești Libertatea.

Citește mai mult

E de rău sau de bine?

de

Când am văzut poza asta m-a impresionat mult. Fotograful Hernelie Ruazol Campo a surprins o nuntă simplă în Filipine în timpul ploilor musonice. Cei doi au dorit o nuntă simplă, dar spun ei, a ieșit una extraordinară. Îmi amintesc de nunta noastră, a mea și a Anei, a plouat o săptămână întreagă înainte și eram tare îngrijorați că va ploua și în duminica aceea. Nu a plouat, am avut probleme doar cu scaunele care tot intrau în pământ că masa a fost în curte, dar dacă ploua probabil consideram asta un eșec cum mulți ar considera așa de altfel.

Oamenii ăștia din poză au prins ploaie, inundații și furtuni mari și au putut să se bucure. Am văzut o situație mai drastică decât asta la Corni-Albești la Vaslui. Acolo dacă plouă nu mai intri decât cu tractorul. Veneam spre mașină care era lăsată la cineva în capătul satului că nu aveai cum intra mai mult și am auzit acordeon și chiuială. După un timp am văzut și motivul. O nuntă. Mireasa m-a impresionat mult. Rochie albă, trenă și ciubote roșii. Un noroi de măcar 6 cm, ploaie adevărată și totuși alaiul era vesel nevoie mare. Depinde perspectiva. Puteau amâna, dar nu merge faza de pe o zi pe alta, sau puteau lua ce aveau și transforma în ceva fain. Se pare că asta au reușit și cuplul din Filipine și cel din Corni-Albești.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.