De toate

Sculptorii de statui III

de

Timpul a trecut şi Călătorul avea deja aproape 10 ani de când sculpta. Dana nu mai era copila aia de 17 ani ci o femeie in toată firea, dar tot atât de zăpăcită şi prost văzută din cauză că refuza să construiască o statuie iar Bunicul murise de câteva zile. Moartea bunicului avea să fie un moment de turnură pentru Călătorul nostru din cauza unui fel de ritual ciudat în privinţa statuilor.

În faţa sicriului bunicului toţi sculptorii erau bucuroşi dar toţi erau cu pelerinele pe ei. Statuile lor de afară toate zâmbeau şi doar Dana plângea. Ceilalţi se uitau dezaprobator la ea pentru că face asta şi iarăşi a fost condamnată şi acuzată dar ea îl plângea în hohote pe cel care o ocrotise şi o acceptase totuşi aşa, fără statuie, aşa neconformă acelui loc. Inima ei se frângea de dor după Bunicul care plecase de numai trei zile.

După ce au făcut înmormântarea Călătorul a fost tare tentat să îşi scoată mantaua invizibilă dar privirile celor din jur l-au ars. Nu se cădea să strice dispoziţia celorlalţi prin asta. A mers totuşi până acasă conducând-o şi pe Dana.

Citește mai mult

Vă doresc destul

de

Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între o mama si fiica ei în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbrăţişat și mama i-a spus “Te iubesc și îți doresc destul ! ” Fata, zâmbind, i-a răspuns: “ Viața noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iți doresc deasemenea destul, mama ! ”

S-au sărutat și fiica a plecat. Mama a făcut câțiva pași înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că o înecau lacrimile. Aș fi vrut s-o îmbărbătez cumva, dar nu puteam să intru în intimitatea unui om străin. Ea a deschis conversația întrebându-mă: “ Vi s-a întâmplat vreodată, să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că îl vedeți pentru ultima dată ? ”
“Da, mi s-a întâmplat.” i-am răspuns. “ Scuzați-mă ca vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un rămas-bun pentru totdeauna?
“Sunt bătrână, iar ea locuiește foarte departe. Mă aşteaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă.” spuse ea.

Citește mai mult

Mâine

de

În întâlnirile de consiliere obişnuiesc să fac anumite previziuni despre cum va evolua procesul de schimbare în sine şi unul din cuvintele care complică mult „previziunile” este cuvântul „mâine”. Acest cuvânt e unul din cele mai periculoase şi dăunătoare cuvinte şi dacă apare în vocabular frecvent. Este de cele mai multe ori un semn că avem de a face cu oameni care nu se vor schimba uşor sau că nu se vor schimba deloc.

De altfel cuvântul „mâine” este cel mai dăunător cuvânt pentru curele de slăbire, pentru mişcare, pentru învăţat, pentru pocăire, pentru ascultare, pentru plecare etc. Este dăunător pentru că mâine nu există. Există doar astăzi. Mâine nu avem nici o garanţie că e al nostru. Dar e dăunător şi pentru că arată spre indisponibilitatea la schimbare. Un om care nu vrea să schimbe în viaţa sa lucrurile le va lăsa pe mâine şi acel mâine de cele mai multe ori nu e a doua zi, acel mâine nu vine niciodată.

Cuvântul mâine este şi periculos. Este periculos pentru că în ceea ce priveşte tratamentele medicale sau mântuirea sufletului e posibil să fie fatal. Am auzit despre un bărbat dintre vecinii din trecut care a fost diagnosticat cu ceva afecţiuni ale inimii şi i s-au dat anumite medicamente pentru asta. A tot amânat începerea tratamentului pe mâine şi nu a mai apucat acel mâine pentru că inima a încetat să mai bată.

Citește mai mult

Fii diferit – Iubeşte

de

Când Mântuitorul este întrebat cu privire la porunci face o afirmaţie care pe vremea aceea era un fel de atac asupra întregului sistem religios. El vorbeşte doar despre două porunci dar ambele cu aceeaşi acţiune solicitată – Iubirea. Domnul Isus Hristos rezumă întreaga gamă de porunci vechi testamentale la două, iubirea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui. Elimină astfel complexitatea ritualelor, costurile ispăşirii, eforturile religiei şi simplifică totul în două porunci doar.

Parcă acum înţeleg mai bine de ce e atâta război pentru a perverti termenul de iubire. Dacă conceptul de iubire este alterat atunci nici să vrem nu mai putem iubi pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, şi cu tot cugetul şi nici pe aproapele ca pe noi înşine. Aşa se explică de ce sexul este numit iubire oriunde, oricum, cu oricine şi titlurile ziarelor scriu mare „Cutare vedetă s-a iubit cu fotbalistul cutare pe plajă” sau „Din iubirea celor doi elevi de liceu a rezultat un copilaş” etc. Acum se înţelege mai bine de ce violenţa sexuală e numită iubire. Pe de cealaltă parte atacul se dă pe domeniul „glossy” unde iubirea e pervertită, unde pseudospecialişti spun că iubirea nu poate rezista o viaţă ci câţiva ani, unde eşti învăţat că pentru a menţine iubirea vie trebuie să mai aduci „varietate” în dormitor.

Citește mai mult

Trei teste importante

de

Nu stiu cât de adevărat e că ar fi vorba de Socrate în povestea asta dar principiul mi se pare extraordinar: „In Grecia antică, Socrate (469-399 îC), era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă care alerga spre el agitat şi care i-a spus: – Socrate, … Citește mai mult

Cuvântul Scripturii sau cuvântul oamenilor

de

Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” Fapte 12:22

Viaţa noastră de credinţă este una foarte complexă şi aşa cum spunea Romulus ieri,  e nevoie de o bună sau foarte bună cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu pentru a putea deosebi Glasul Domnului de glasul omului. Mai mult, cred că proorociile vor rămâne un teren sensibil în care se pot produce derapaje foarte uşor. Cele mai multe dintre ele din dorinţa firească a unora, de a poza cu o astfel de diplomă în mână. Totuşi, indiferent de omul care prooroceşte unitatea de măsură, etalonul, este acelaşi, Cuvântul lui Dumnezeu.

Scriam ieri câteva lucruri importante în evaluarea unui mesaj cu pretenţii de „mesaj de la Domnul” şi am meditat şi am frământat ieri în mintea mea aspectul acesta. La biserica în care slujesc întâlnesc un fenomen interesant care până mai ieri se numea „Fenomenul OTV” varianta pocăită. Adică, acolo dimineaţa se difuza un mesaj creştin în cadrul unei emisiuni dacă nu mă înşel, şi veneau oamenii la biserică fascinaţi efectiv de predicatorii respectivi. Cuvântul era şi el important, dar omul acela… era „super-tare”. Un alt fenomen observat chiar în viaţa mea este cel al norodului despre care vorbeşte Scriptura în versetul citat la început. Când vine un predicator „de mare calibru” noi oamenii ne topim de tot. Nu îi invidiez pe aceşti oameni dar m-am surprins pe mine că de foarte multe ori când am ascultat „coloşi” am admirat mai mult omul, flerul, stilul, modul de a vorbi, fluenţa, curajul, verticalitatea etc, etc şi am plecat acasă fascinat şi repetând într-una, „Ăsta da predicator, de unul din ăsta avem nevoie!”

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.