Serii

Între HAR și IEFTIN nu se pune egal         

de

E adevărat că termenul HAR e tradus cel mai frecvent prin „dar nemeritat” însă multe greșeli pornesc de la o interpretare ieftină a termenului de har. S-a ajuns până acolo că e confundat Harul lui Dumnezeu cu un leac universal pentru boli, cu un fel de gardian invincibil și fidel, cu garantul că poți face orice că doar ești „vaccinat”, cu duhul din lampa fermecată și cu multe altele, în funcție de dorințele omului în cauză.

Harul nu poate fi descris eficient în cuvinte. Iar cuvintele simple nu pot nicidecum să-i cuprindă sensul. Acest termen descrie ceva neomenesc și în consecință oamenii vor avea o dificultate serioasă în a  îl defini și explica. Cuvintele nu pot acoperi conceptul deși, este drept, ne pot ajuta să îl înțelegem în felul nostru de gândire. Cei care îi descoperă sensul nu pot spune decât „Slavă Ție Doamne” pentru că nu îl pot lua deloc ieftin, gratis, ușor când înțeleg cum a fost posibil să apară harul și ce beneficii aduce acesta. Cine îl „folosește” ieftin nu a cunoscut bine pe Dătătorul harului. Dau două exemple pentru a mă face înțeles.

Citește mai mult

H++ adică har și încă ceva

de

Acum ceva vreme, Petru Ciucur scria despre monstrul Ha-Ge și mi-a stârnit interesul prima dată pentru a analiza struțo-cămila pe care o acceptăm și o considerăm bună fără să facem o analiză de fond. Cei mai mulți credincioși trâmbițează sus și tare harul dar trăiesc consistent legea. În acest fel harul și legea devin un amestec pe care ne străduim să îl omogenizăm în permanență dar el nu poate fi omogenizat. Harul și legea sunt așa de diferite încât nu pot coexista.

Chuck Swindoll în cartea Trezirea Harului scria: „Legalismul este o atitudine, o mentalitate bazată pe mândrie. Este conformarea obsesivă unui standard artificial, cu scopul înălțării propriei persoane…” și „Legalismul spune: O fac și pe asta și pe cealaltă, dar pe asta n-o fac și astfel Îi sunt plăcut lui Dumnezeu.” Este dacă vreți surprinderea legalismului la creștini dar și la necreștini dar concentrându-mă pe creștini lor le este greu și imposibil prin această mentalitate să experimenteze viața din abundență promisă de Mântuitorul.

Citește mai mult

Legalismul văzut prin falsa vinovăție și falsa rușine

de

De obicei ascult cu mare atenție rugăciunile oamenilor din biserică și mai mult decât atât în conversații dau o mare importanță vorbelor și mesajelor care îmi sunt transmise. Una din dilemele de ani de zile născută din aceste acțiuni de ascultare și receptare atentă este cea privitoare le falsa vinovăție și falsa rușine pe care oamenii „credincioși” le reclamă adesea.

Chiar zilele trecute am provocat la discuție o persoană pentru a înțelege de ce de câțiva ani de când ne întâlnim la biserică tot cere iertare pentru „păcatele din tinerețe” și continuă mereu să aibă o doză generoasă din rugăciune concentrată pe asta. Am rămas surprins să observ că „păcatele din tinerețe” îi stârneau pe chip un zâmbet de satisfacție și o plăcere imensă de a le povesti și am concluzionat că dincolo de cuvinte persoana respectivă avea o plăcere în a își aduce aminte de acele vremuri dar „dădea Cezarului ce e al Cezarului”. „Chiar dacă mi-a plăcut, tot trebuie să-mi cer iertare.”

Citește mai mult

A face sau a fi?

de

Cel mai ușor în începerea acestui material îmi este să pornesc de la studiul pe care Rich Miller l-a comandat în 2002 unei companii de studii de piață prin care încerca să afle „Convingeri creștine despre viața spirituală și biserică”. Prima întrebare a acestui studiu, care e interesant în întregime, a fost să răspundă cu variante de la „total de acord” „până la total împotrivă” la afirmația „Viața creștină este rezumată cât se poate de bine în cuvintele: Străduiește-te să împlinești poruncile lui Dumnezeu” Majoritatea creștinilor au răspuns că sunt total de acord.

Dacă ar fi să facem același studiu la creștinii din România (mă limitez la neoprotestanți) cred că procentul celor care ar răspunde „total de acord” ar fi mult mai mare decât la americani unde s-a făcut studiul de care am amintit. O altă mențiune pe care vreau să o fac acum este că nu mă refer deloc la a pierde sau a nu pierde mântuirea, nu despre asta scriu. Personal cred că a duce orice discuție în a pierde sau a nu pierde e un semn de limitare și imaturitate, deci nu despre asta e vorba. E vorba despre a trăi în har sau a trăi în lege.

Citește mai mult

Fățărnicia – o fotografie a legalismului

de

Probabil nu trebuie să insist mult asupra definirii fățărniciei. Fiecare din noi știm ce este un fățarnic și acuzăm adesea pe alții de un astfel de comportament pe care cu siguranță noi nu îl practicăm ci doar unii oameni din anturaj. Fățarnicul e un om care are măcar două atitudini diferite care țin de context. Fățărnicia poate avea multe combinații și se poate ajunge lejer la comportamente schizoide uneori foarte grave. Spun uneori deși e întotdeauna grav să fii fățarnic.

Fățărnicia e mai mult sau mai puțin acuzată dar întotdeauna e identificată. Adică depinde de tipul de om care are de a face cu fățarnicii. Unii vor alege să confrunte fățarnicul, alții, cei mai mulți nu vor confrunta dar îl vor trece într-un catastif intern sau al unui grup pe fățarnic iar alții nici nu se vor obosi să mediteze la fățărnicia celor din jur. De obicei cei mai ofensați de fățărnicie sunt fățarnicii. Se pare că ei vor și repera, cel mai repede, cazuri ca ale lor.

Citește mai mult

Vestimentația între lege și har

de

Zilele acestea am citit un material pe internet scris de o domnișoară în privința vestimentației femeilor creștine din punctul de vedere feminin. Acest material a stârnit ceva reacții, unele din ele foarte „evlavioase” prin care diferite persoane dezbăteau subiectul pro sau contra unei vestimentații, discuții care m-au dus iar să meditez la chestiunea lege-har sau la monstrul pe care Petru Ciucur îl numea Ha-Ge.

În privința soției mele mă declar mulțumitor lui Dumnezeu că e matură spiritual și nu a trebuit să îi cenzurez eu în vreun fel vestimentația, probabil dacă era după mine era mai modern îmbrăcată, mai senzual că tot văd că se poartă și aud des motivația „dacă soțul meu vrea să mă îmbrac așa, ce problemă ai tu?” Uite de aia îmi plac mie oamenii maturi spiritual, oamenii care au relație vie și directă cu Dumnezeu care se lasă călăuziți de Dumnezeu și nu necesită pentru ei să pui în discuție o eventuală ghidare de către altcineva a aspectelor din viața sa. Ana e modestă în îmbrăcăminte și sufletește e o comoară fără de care nu eram azi ceea ce sunt. Nu a fost nevoie vreodată să îi atrag atenția cu privire la haine sau accesorii.

Citește mai mult

Generatorul de răutate al creștinilor

de

Unul din subiectele pe care îl studiez intens în ultima vreme, din cauză că am simțit o plafonare dureroasă în viața mea este cel privitor la lege și har. În acest demers am căpătat înțelegere asupra multor lucruri pe care o perioadă le-am înțeles greșit și printre acestea am înțeles măcar parțial ce generează atâta răutate și chiar ură în viața creștinilor față de alți oameni, fie ei necredincioși sau credincioși care greșesc.

Ei bine, cel mai mare generator de neiubire, prejudecată, judecată și chiar ură este neînțelegerea sau neacceptarea harului lui Dumnezeu și trăirea pe baza legii. E un subiect foarte vast, asupra căruia Dumnezeu încă îmi vorbește și mă învață, așa că nu voi încerca să explic în detaliu cum stă treaba cu lege și harul ci mă voi concentra asupra unei frânturi a acestui tablou, așa cum am spus.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.