Sfaturi educative de la un copac – II

de

Continuarea de ieri de aici

Puterea adevărată înseamnă vulnerabilitate. Deşi nu se vede întotdeauna, niciun copac nu e perfect. Câteodată oamenii ne fac rău, iar alte ori ne simţim obosiţi după atâta zăpadă căzută pe crengile noastre sau, pur şi simplu, suntem uşor îndoiţi pe alocuri, însă nu ascundem asta. Ne permitem să ne arătăm şi vulnerabili şi goi.

Adu valoare în vieţile oamenilor, prin ceea ce eşti. Eu ca şi copac, mă bucur când oamenii se adăpostesc în umbra mea şi am o prietenă sălcie, care admiră îndrăgostiţii care privesc melancolic spre crengile ei.

Admiră ce este în jurul tău. Până şi noi, copacii, ne dregem frunzele de admiraţie, când vedem oameni frumoşi, fericiţi şi îndrăzneţi.

Ai încredere! Dacă natura poate fi atât de perfectă şi abundentă, cum îţi şi trece prin cap că tu ai putea fi altfel?

Iartă. Deşi câteodată mă supăr când văd oameni care distrug natură sau aruncă gunoaie pe jos, ştiu că e în puterea mea să devin mai puternic şi că ei nu ştiu mai mult de atât. Totuşi tu, fiind om, poţi face o schimbare în acest aspect. Iartă, apoi decide cum vrei să acţionezi tu însuţi. În toate aspectele vieţii tale.

Fii responsabil! Dacă am da vina pe verile toride şi gerul iernii, ce am rezolva? Ne concentrăm doar pe ceea ce putem face noi.

Timpul cel mai potrivit e acum! Nu aşteptăm anotimpul potrivit, ci creăm noi momentul oportun. Pentru a creşte. Aplică asta în viaţa ta şi renunţă la amânare. Tu, ca om, ai şi mai multe posibilităţi.

Citește mai mult

Sfaturi educative de la un copac – I

de

Nu ştiu cine le-a scris, nu găsesc autorul dar sunt foarte interesante.

Nu depinde de tine cum te naşti. Şi noi, copacii, suntem de mai multe feluri. Sălciile par triste, stejarul puternic, arţarul mândru, însa fiecare are acelaşi potenţial şi e unic în felul lui. Foloseşte-ţi propriile abilităţi şi învaţă altele noi.

Găseşte-ţi energia şi puterea interioară. Noi ne folosim de asta iarna, când e frig şi zăpada ne apăsă crengile.

Fii flexibil. Dacă un copac ar rămâne rigid, crengile s-ar rupe; tocmai de aceea, noi ne mişcăm odată cu bătaia vântului, apoi revenim în poziţia iniţială, încă şi mai puternici.

Bucură-te de vremurile ploioase. Nu numai că vei aprecia mai mult soarele, însă vei creşte frumos.

Nu există copac urât, doar ochi care privesc fără să vadă.

Evoluează în ritmul tău şi bucură-te de drumul creşterii tale. Noi copacii nu ne uităm invidioşi la alţii, care sunt mai mari sau mai puternici. Doar ne bucurăm de fiecare zi, odată cu fiecare frunză înverzită.

Citește mai mult

Împăcarea – treabă grea

de

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele. Coloseni 3:19

Cei căsătoriţi cu siguranţă ştiu subiectul acesta bine şi eu la fel. Deşi nu mi-aş dori să îl cunosc, aş fi vrut ca în viaţă să nu îmi fi supărat soţia ca să trebuiască să mă împac, recunosc că a fost nevoie de împăcare. Nu zbierăm unul la altul, nu facem scandal dar supărări tot au fost aşa că a fost nevoie şi de împăcări.

Dacă ar fi căsnicia tot numai „lapte şi miere” ce bine ar fi, însă are şi doze considerabile de acreală şi necaz provenite mai ales din egoismele soţului şi ale soţiei. Uneori egoismul celor doi se ciocneşte frontal cauzând „avarii serioase” relaţiei. Puţine, foarte puţine dintre conflictele maritale sunt cele în care doar unul din parteneri e vinovat. De regulă ambii sunt tare vinovaţi şi se crează un fel de echilibru al tensiunii care e atât de bine fixat, încât e foarte greu ca unul din soţi să declanşeze „slujba împăcării”.

Am ajuns de destule ori în punctul în care să trebuiească să renunţ la „hachiţele” mele pentru binele relaţiei şi soţia mea la fel. Nu ştiu care a renunţat la mai multe şi nu vreau să fac un clasament ca să generez cumva „tensiune” 🙂 dar un lucru e foarte clar – căsătoria înseamnă renunţare, multă renunţare şi dezbrăcare de eu. Drama e că uneori e foarte greu de dezbrăcat costumul acesta şi după ce crezi că ai reuşit se pune înapoi pe tine aproape instantaneu.

Citește mai mult

În cine să mă încred?

de

Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Proverbe 3:5

Ce îndemn ciudat pentru lumea în care trăim. Să te încrezi în Dumnezeu şi nu în puterile tale, nu în înţelepciunea ta! Ştiinţa a atins şi a depăşit limite nebănuite până acum. Oamenii cunosc multe lucruri şi pot face multe. Au pătruns până acolo de reuşesc să descompună şi cele mai mici particole existente, reuşesc să reconstruiască vasele de sânge la imprimantă, reuşesc să schimbe inima  cu alta, să stocheze informaţia din creier pe o unitate externă, să zboare printre planete, să transmită semnale fără fir şi nu în ultimul rând să înţeleagă psihicul omului şi să îl manipuleze. Cum dar să cerem astăzi „nu te bizui pe înţelepciunea ta”?

Interesant este că deşi omenirea cunoaşte aşa de multe şi e aşa de avansată tehnologic şi ştiinţific, totuşi crede în superstiţii. Dacă unui om din acest secol aşa de avansat nu îi merge bine într-o zi crede că îl urmăreşte ghinionul, mulţi oameni se tem de cifra 13 şi de pisica neagră, alţii nu se întorc înapoi dacă au uitat ceva iar trenurile au introdus vagoanele 12 bis în loc de 13.

Oamenii se declară atei dar cred în superstiţii de tot felul. Se declară scientologi dar se poticnesc de micile superstiții tradiţionale locului din care vin. Toate acestea pentru că în adâncul lor oamenii sunt construiți să creadă. Oricât de atei s-ar declara unii ei tot vor crede în ceva, măcar în ei înșiși dar tot vor crede pentru că așa sunt construiți. Tot Solomon ne zice: “Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”

Citește mai mult

SUPER PROMOŢIE – Reduceri senzaţionale

de

M-a provocat Pety prin postarea sa „Succes Garantat 100%” să scriu pe această temă care e atât de actuală cum nu a fost vreodată înainte. Multe produse dau garanţie 100%,  eficienţă tot atât şi preţuri mici mici, multe metode sunt 100%  eficiente şi multe păcăleli merg 100% dacă le ataşezi procente scrise cu litere mari.

Dorinţa oamenilor de a avea garanţii este imensă. Dacă se poate am dori să dăm puţini bani şi să cumpărăm mult şi de mare calitate, să cheltuim puţin şi să avem eficienţă maximă aşa că s-au inventat chinezăriile care costă puţin şi arată bine. Bineînţeles că în China se produc şi produse bune dar tot acolo se produc şi lucruri ieftine pentru cei care se păcălesc singuri.

Oricât am suci-o şi am întoarce-o nu putem avea garanţie 100% pe nimic omenesc pentru că tot ce este omenesc este supus timpului şi imperfecţiunii. E adevărat că se crează lucruri tot mai rezistente, se descoperă materiale noi şi se prelungesc perioadele de funcţionare ale obiectelor dar toate astea adaugă valoare costului acelui produs.

De exemplu pe mine mă interesează un telefon a cărui baterie să ţină mult, luni de zile dacă se poate, dar să fie şi cu un „hectar” de ecran şi cu internet pe el. Ei bine, deocamdată nu s-a inventat un asemenea device iar dacă se va inventa va fi foarte scump pentru că ecranul mare şi conexiunile telefonului cu internetul şi reţeaua GSM papă mult curent din baterie. Varianta mai realizabilă ar fi un telefon cu ecran mic, fără tuch-screen şi internet, acolo bateria chiar ar ţine ceva.

Pe principiul acesta al procentelor multă vânzare se face. „Garantat 100%” „rată de succes 100%”, „reducere 70%”, „reducere 50%”, „ecran cu 60% mai mare”, „cu 20% mai mult”, „25% gratis” etc  sunt etichete cu care deja ne-am obişnuit prin magazine şi totuşi atât de atrăgătoare par încât unii cumpără produsele fără să aibă nevoie de ele.

Citește mai mult

Aşteptări de la partenerul de căsătorie V

de

Spuneam acum câteva zile că nu este normal să nu avem aşteptări de la partenerul de căsătorie. Fără să avem aşteptări nu ne-am putea căsători. Şi totuşi cele mai multe din aşteptările pe care le avem sunt irealiste şi dăunătoare. Cum putem face să avem aşteptări realiste, echilibrate şi benefice cuplului? Ce am putea face ca aşteptările pe care le avem să devină un factor de echilibru al căsătoriei nu unul de dezechilibru?

Scriptura ne îndeamnă să avem ci „să avem simţiri cumpătate despre noi” să fim oameni echilibraţi şi să fim realişti. Este adevărat că tot parcursul vieţii noastre a fost unul generator de aşteptări, unele pozitive altele nu tocmai. În adolescenţă ne doream pe cineva care să ne înţeleagă mai mult decât o fac părinţii, mai apoi ne doream pe cineva care să ne scape de singurătate sau pe cineva care să ne sporească imaginea de sine. O altă dorinţă era pentru cineva care să ofere apreciere, romantism, sex etc. Tot parcursul vieţii de la copilărie până la viaţa de adult contribuie la construirea acelei imagini a viitorului partener şi la adunarea unei tone de aşteptări. Asta nu prea avem cum să evităm pentru că de aceste aspecte devenim conştienţi destul de târziu. Ce ne facem cu acest „material” pe care îl avem în mintea noastră? Îl putem lăsa acolo? Îl putem ignora? Îl cerem de la partener?

Cred că e destul de dificilă abordarea aşteptărilor faţă de partener şi cred că nu se poate rezolva problema peste noapte dar iată câteva sugestii de care ar trebui să ţinem cont.

Citește mai mult

Aşteptări de la partenerul de căsătorie IV

de

Este mult de muncă pentru a ne descoperi aşteptările ascunse cu privire la partenerul de căsătorie. Unele le vedem şi este greu să renunţăm la ele dar există şi unele pe care nu le vedem sau dacă le vedem nu le recunoaştem ca fiind aşteptări. Astăzi vreau să meditez asupra aşteptărilor „de om mare”. Am vorbit despre cele „copilăreşti” despre cele „adolescentine” şi „tinereşti” acum vreau să merg puţin mai departe spre cele „de om mare”. Desigur că nu am putea să delimităm exact care şi de unde provin dar la un moment dat însă putem să le identificăm şi să le „scanăm” pentru a vedea cât de corecte sunt.

După ce trecem de perioada de mari bătălii hormonale aşteptările de la partenerul de viaţă sau de la posibilul partener în cazul în care nu ne-am căsătorit încă se modifică. Intră în joc parametri noi cum ar fi banii, posesiunile, renumele, stilul, clasa socială, funcţia etc. Toate aceste noi aspecte vin să completeze tabloul aşteptărilor de la partener şi cu cât omul înaintează în vârstă cu atât imaginea celui dorit de bărbat sau celei dorite ca femeie se clarifică tot mai tare dar şi probabilitatea ca acea persoană să facă concesii este mai mică şi rezultă şanse de căsătorire mai mici.

Citește mai mult