Puterea şi efectele cuvintelor

de

Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Efeseni 4:29

Cuvântul are zideşte e un concept destul de puţin utilizat astăzi. Deşi avem la dispoziţie o mare putere cei mai mulţi dintre oameni nu sunt conştienţi sau dacă sunt conştienţi o folosesc în mod egoist. Câţi oameni sunt conştienţi că fiecare vorbă pe care o rostim are un potenţial în ea, va produce un efect în cei care o aud?

Orice vorbă ieşită de pe buzele noastre va produce un ecou în ceilalţi, îi va afecta, îi va transforma. Dacă vorbele sunt pozitive ei îşi vor schimba starea, dispoziţia într-una bună, mai pozitivă. Dacă acele cuvinte vor fi negative schimbarea celorlalţi va fi în consecinţă. Mai mult, cuvintele produc ecouri, nu dau în misticism, e ceva logic. Dacă eu am cuvinte bune pentru tine şi starea ta se schimbă în una bună atunci sunt şanse ca şi tu să ai cuvinte mai plăcute, mai bune deci şi următorul om să fie afectat în bine şi lanţul poate continua. Mă gândesc acum că o vorbă bună poate ajuta mulţi oameni.

Citește mai mult

Puterea din cuvinte

de

Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Luca 1:37

La început a fost Cuvântul… spune Scriptura. De la cuvânt au pornit celelalte, prin cuvânt au fost create. Cuvântul a fost şi este o forţă extraordinară iar cine ştie să îl folosească este considerat puternic. Cu o vorbă se poate face pace într-un război crâncea cu o vorbă se poate aduce războiul într-o zonă liniştită. Vorba poate dărâma şi poate mângâia, poate „ustura” şi poate alina. Cuvintele au o putere extraordinară când sunt folosite în anumite contexte.

Puterea cuvintelor a fost o preocupare a oamenilor de la începuturi. Multă vreme au căutat oamenii să afle care au fost cuvintele pe care le-a rostit Dumnezeu şi lucrurile au luat fiinţă. S-a cercetat mult în Domeniul acesta şi legendele spun că oamenii chiar au reuşit ceva. E interesant de citit despre Golem măcar pentru cultura generală. Golemul era o fiinţă pe care au creat-o oamenii folosind cuvinte ca şi Dumnezeu. Se spune că au reuşit oamenii să dacă o asemenea fiinţă doar prin rostirea unor cuvinte. Această fiinţă trăia doar pentru că avea scris în frunte cuvântul: emet care înseamnă adevăr în ebraică şi era dezactivat prin ştergerea primei litere când cuvântul devenea met adică moarte.

Citește mai mult

Ce înseamnă să fii puternic?

de

Când ne gândim la o persoană puternică prima dată gândurile ne zboară la putere fizică, influenţă, renume, bani, politică şi îi găsim adeseori pe deţinătorii unor astfel de „posesiuni” ca fiind puternici. Mai mult, aceştia ajung să fie invidiaţi pentru „puterea” pe care o au. Da, sunt de acord că e un soi de putere dar e una superficială care ţine de cauze sau aspecte externe.

Puterea este foarte „de dorit” şi oamenii fac multe în viaţă ca să o deţină. Cei mai mulţi dintre ei o obţin pe căi necinstite dar sunt şi oameni care prin forţele sau înţelepciunea proprie ajung să fie consideraţi puternici. Cei care obţin „ilegal” sau „dubios” puterea ajung să fie de temut, să se impună brutal sau să inspire frică pe când cei care obţin puterea prin munca lor sau capacităţile lor sunt văzuţi diferit. Şi maniera în care aceste persoane „pierd puterea” este diferită.

Citește mai mult

O inimă împietrită – II

de

Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi, căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.  Marcu 6:51

Două sensuri ale termenului de împietrire surprinse în acest verset. Primul este cel de blocare, înmărmurire deci împietrire. Acesta se întâmplă de obicei când ai parte de o surpriză foarte mare cum au avut ucenicii. Sunt unele lucruri care ne surprindă aşa de tare că ne blochează. Mă gândesc la nevasta lui Lot că ea a experimentat cât se poate de real împietrirea, înmărmurirea.  Şi în cazul ei, şi în cazul ucenicilor împietrirea asta este consecinţa neînţelegerii lui Dumnezeu. Soţia lui Lot avea poruncă să nu se uite înapoi, ucenicii nu aveau o încălcare de poruncă dar văzuseră în ziua anterioară o minune la care fuseseră parte şi pentru că aveau inima împietrită nu o înţeleseseră.

Mă gândesc la Faraon, om fără credinţă în Dumnezeu care îşi împietreşte inima dar când îi văd pe ucenicii Domnului Isus tot aşa de împietriţi la minunile făcute de acesta mă surprinde. Sau… nu mă surprinde prea tare dacă totuşi „arunc privirea” în viaţa mea şi a semenilor mei.

De câte minuni nu avem parte noi astăzi? Câtă pace şi linişte este, câtă bunăstare materială, câtă sănătate, libertate religioasă şi totuşi câţi fraţi şi surori au inima împietrită. Câţi oameni cârtesc şi nu înţeleg minunile lui Dumnezeu din viaţa lor. De unde vine împietrirea asta? Insensibilitatea?

Este adevărat că în scriptură este menţionat că una din cauzele împietririi este chiar Dumnezeu. La faraon este cel mai clar exemplu. Dumnezeu i-a împietrit inima. Însă interesant este că înainte de a îi împietri inima tot Dumnezeu spune când îl trimite pe Moise: Eu ştiu că nu are să vă lase. Adică omul este cel care iniţiază această împietrire. Nu vreau să mă ocup de partea în care Dumnezeu împietreşte pentru că nu acolo vreau să ţintesc. Vreau să meditez la împietrirea imputabilă nouă.

Citește mai mult

O inimă împietrită – I

de

Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec. Matei 13:15

Provocare după provocare vine spre inima mea când sunt gata să deschid inima pentru cercetarea lui Dumnezeu. Un alt gând care m-a provocat duminică a fost cel privitor la împietrirea inimii, o boală foarte răspăndită astăzi. Ea nu afectează doar masele largi ci şi pe cei care se numesc creştini sau mai ales pe ei.

Dacă ar fi să ne uităm în Scriptură vedem ambele categorii de oameni cu inima împietrită. Îl găsim la început pe Faraon şi pe egipteni împietrindu-şi inima şi îi găsim şi pe cei din poporul ales la foarte mică distanţă fizică şi temporală de împietrirea acestora făcând la fel. Faraon se împietreşte şi nu îi lasă să plece până când Dumnezeu nu îl zdrobeşte bine, iar cei din poporul Israel după ce doar trecuseră Marea Roşie la mică distanţă de Egipt procedează la fel sau mai bine zis sunt afectaţi de acelaşi virus care le împietreşte inima.

Împietrirea aceasta a inimii evreilor a fost aşa de puternică încât este citată în toată scriptura ulterior şi apare în Noul Testament ca avertizare negativă. E foarte gravă această împietrire şi face că oamenii să se comporte aparent ciudat. Spune Domnul Isus că din cauza aceste împietritri „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.” Poporul ales e „model” în împietrirea inimii, au fost aşa de împietriţi încât nu au reuşit să vadă Eliberatorul pe care îl aşteptau de veacuri, nu au înţeles că El era Eliberatorul promis.  Ce ciudat trebuie să fie să aştepţi pe cineva sute de ani şi la venirea sa să nu îl recunoşti,  ba mai mult, să îl izgoneşti, să îl ucizi dar inima împietrită aşa procedează.

Citește mai mult

Fă-ţi linişte în adânc

de

Dacă nu am alerga atât de mult după linişte, am putea să trăim în linişte. Cătălin Manea

Aseară Cezar m-a provocat prin gândurile sale la meditare. Un subiect aşa de delicat şi totuşi aşa de greu de ţinut în echilibru datorită nouă în primul rând. Liniştea din interior e de mare preţ şi totuşi puţini, tot mai puţini o au. Nici chiar cei care se pretind religioşi nu o găsesc aşa de uşor ci doar cei care se cunosc pe sine şi au relaţie cu Dumnezeu şi vor să facă linişte.

Suntem înconjuraţi de zgomote. Acestea sunt de toate tonalităţile, de toate intensităţile, tot felul de îndemnuri şi de bruiaje, tot felul de provocări şi chemări. Unele din ele sunt fine, abia perceptibile iar altele asurzitoare, adevărate bubuituri. E o gălăgie infernală în jurul nostru şi ne mai întrebăm de ce nu auzim lucruri fine, ne simţim frustraţi când alţii aud şoapta Duhului iar noi nu. Ei bine principiul e simplu, dacă stai două ore într-o hală de tâmplărie unde maşinile lucrează intens când vei ieşi afară nu vei mai auzi mare lucru o vreme. Urechea se va adapta să facă faţă zgomotelor puternice iar cele fine vor fi ignorate. Practic se va „desensibiliza” urechea o perioadă, dar dacă expunerea este de durată, se poate desensibiliza pentru totdeauna.

Citește mai mult

Învaţă şi astăzi ceva bun

de

Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult! Proverbe 9:9

Deşi unii oameni sunt consideraţi neînvăţaţi şi pentru asta sunt desconsideraţi în realitate termenul care trebuie folosit este altul. Doar un om bolnav este neînvăţat. Omul sănătos fizic şi mental învaţă din toate şi pe tot parcursul vieţii. În copilărie capacitatea asta este imensă şi creierul este ca o sugativă, ca un burete care poate învăţa enorm şi scade odată cu trecerea timpului dar nu se pierde această capacitate decât când creierul moare.

Problema nu este dacă învaţă oamenii ci cât şi ce învaţă. Orice experienţă de viaţă este o lecţie care nu are cum rămâne fără efect pentru creier. Şi dacă trecem pe lângă o floare mirositoare învăţăm ceva, dacă ne prinde o ploaie şi ne udă iar învăţăm, dacă ne căţărăm în copac tot aşa. Din toate învăţăm, depinde doar ce anume învăţăm şi cât.

Contează foarte mult ce informaţii „introducem” în mintea noastră pentru că ele ne vor folosi mai târziu în viaţă. Dacă punem principii de calitate, reguli şi învăţături bune cu siguranţă ne vor afecta în bine viaţa. Dacă însă copiii învaţă acasă principii proaste (alcool, tutun, ceartă etc) pe acelea le vor aplica în mod automat. Scriptura insistă să învăţăm pe copii principii bune pentru că acestea vor rămâne pentru toată viaţa „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”

Citește mai mult